Adela Mîrza: “Asistăm cu durere la o politică de coerciție în cel mai comunist fel posibil aplicată statelor care nu se înscriu în marele vis progresist, al Noii Ordini Europene.”

În România Alternativă Dreapta este partidul care reprezintă vocea conservatoare. Am stat de vorba cu Adela Mîrza, care în prezent este Co-Președintele Partidului Alternativă Dreaptă,....

În România, Alternativa Dreaptă este partidul care reprezintă vocea conservatoare. Am stat de vorba cu Adela Mîrza care în prezent este Co-Președintele Partidului Alternativa Dreaptă, cel mai generos proiect de dreapta născut în România după ’89, despre situația conservatorismului la nivel intern și internațional.

Adela Mîrza  este licențiată în domeniul studiilor europene dar a urmat și studii de drept. Are 43 de ani, este căsătorită, are 2 copii și locuiește în Cluj-Napoca, este specialist în studii europene, dar lucrează în Marketing, PR, Comunicare, face politică de 8 ani încoace și a participat la fondarea a două partide de la firul ierbii: Nouă Republică și M10. Adela Mîrza este o conservatoare convinsă care nu renunță la principii de dragul politicii, ci face politică după principii (conservatoare, evident). Își dorește că într-o bună zi un partid de dreapta  autentic să ajungă să fie majoritar în Parlamentul României și să aibă reprezentanți competenți în Parlamentul European, care să ne facă cinste și să schimbe percepția Europei despre România.

A.R. - În momentul în care a fost declanşată o profundă restructurare a mentalităţilor, conservatorismul s-a constituit ca mişcare intelectuală care promovează responsabilitatea individuală şi libertatea. Cum vedeţi dumneavoastră astăzi evoluţia mişcării conservatoare în Europa? Mai reprezintă aceste valori societatea contemporană?

A.M. - Conservatorismul este expresia libertății individuale sub toate formele ei. Un conservator își iubește familia, proprietatea, libertatea religioasă și cea economică. În condițiile actuale de declin demografic, economic și educațional-cultural, în care etatismul devine tot mai puternic, intruziunea guvernelor și a decidenților politici în sfera libertății individuale fiind tot mai accentuată, conservatorismul devine absolut necesar, ca o ultimă soluție de protejare a acestor valori, în fața tăvălugului etatist, progresist, în care Statul mare și atotștiutor își arogă dreptul de educator și reglementează orice aspect al vieții private și sociale a individului. Declarația de la Paris, „O Europă în care putem crede” nu este decât o alarmă și o chemare la trezire a tuturor celor care cred ca individul trebuie protejat, Statul micșorat iar Europa trebuie reformată sau readusă pe traiectul ei inițial, cel bazat pe valorile care au stat la baza Uniunii.

A.R. - În Europa secolului trecut marxiştii au răstălmăcit dezbaterea pentru a crea un adversar şi au pornit la lupta cea mare împotriva oamenilor care nu slujeau cauza proletară. Vedem astăzi revolte împotriva celor care nu îndeplinesc politica dictate de către liderii progresişti. Consideraţi că există asemănări între vechile practici comuniste şi modul de comportare progresist?

A.M. - Progresismul de azi, numit de noi oamenii de dreapta și Neomarxism, (căci pleacă de la aceleași premise egalitariste ca și vechiul marxism) nu este altceva decât un comunism de tip nou care nu mai proslăvește egalitatea de clasă ci cea de gen, sau de alt fel și desființează cu aceeași ură (proletară) orice diferențe între oameni. Operează cu premisa că oamenii sunt egali iar dacă realitatea îi contrazice flagrant, impun egalitatea cu forța. Neomarxismul ca și vechiul marxism (comunismul) trece peste dreptul la diferență!

A. R. - În cadrul Uniunii Europene observăm un curent progresist foarte puternic care foloseşte şantajul financiar statelor care sunt conduse de către conservatori. Cum vedeţi această practică a condiţionării accesării fondurilor europene în funcţie de valorile promovate de politica internă?

A.M. Asistăm cu durere la o politică de coerciție în cel mai comunist fel posibil aplicată statelor care nu se înscriu în marele vis progresist, al Noii Ordini Europene, o ordine total alienată de valorile care au consacrat Europa ca o uniune a statelor suverane, a libertăților individuale și naționale. O autoritate suprastatală (de la Bruxelles), de multe ori numită și nu aleasă de către cetățeni, se erijează în părintele sever al națiunilor „neascultătoare” care refuză să înghită pe nemestecate practici, experimente sociale sau curente impuse, străine de valorile lor naționale. State precum Polonia, Ungaria, sunt aspru criticate și amendate pentru simplul fapt că acolo unde nu converg, aceste state pun interesul național deasupra celui colectiv al UE. Drept urmare, ce face Bruxell-ul? Aplică o practică demnă de un tribunal comunist care ia măsuri împotriva ”dușmanilor poporului”.

A.R. - Curentul conservator a prins corp în cultura română în fața modernizării rapide care a fost declanșată de ieşirea României din sfera de influenţă otomană. În decursul ultimilor ani au existat lideri de opinie şi oameni politici români care s-au autointitulat conservatori, contrar ideilor socialiste pe care le promovau. Consideraţi că aceşti oameni au adus prejudicii iremediabile asupra imaginii conservatorismului în România?

A. M. A-ți lua titulatura de conservator, nu înseamnă automat că ai și devenit unul. E un titlu pe care trebuie să îl meriți, să îl câștigi, să îl probezi prin fapte. Oamenii dau valoare titlurilor, nu invers. Conservatorii de mucava din ultimii ani au simțit bine valul și s-au cățărat pe el însă mentalitatea lor, declarațiile și mai ales propriile fapte i-au contrazis flagrant. Nu poți fi conservator și să furi miliarde, sau să predici un stat puternic care să facă ordine în viața cetățenilor. De asemenea, nu poți fi conservator și să înjuri biserica, sau să ceri măriri de taxe sau îngrădirea unor drepturi. Sau să cazi în mirajul naționalist deșănțat crezând că dacă aperi valorile naționale și te înfășori în steag și într-o retorică patriotardă ieftină, ești conservator. Nu ești! Conservatorii adevărați sunt fermi în principii și consecvenți în ceea ce fac, dar sunt rezonabili și fac concesii realității atunci când este cazul. Conservatorii nu sunt bezmetici și nici nu au drept combustibil ura sau revoluțiile. Cumpătarea, moderația, răbdarea, civilitatea sunt valori conservatoare certe. Cu acestea operează oricine este conservator adevărat. Isteria revoluționară, resentimentul, dorința de a schimba cu orice preț ordinea lucrurilor, doar de dragul schimbării, sunt apanajul stângii nu al conservatorilor care sunt oameni de dreapta. Acești așa zis conservatori au adus oarecare prejudicii imaginii conservatorismului din România, dar nu este totul pierdut. Timpul și consecvența conservatorilor adevărați vor reabilita noțiunea de conservatorism și îi va reda locul binemeritat în rândul curentelor de dreapta alături de liberalismul clasic si creștin-democrație.

A. R. - Datele ultimului recensământ ne arată că România este o ţară creştină ancorată în valorile tradiţionale. Cu toate acestea, mesajul conservator se pare că nu îi impulsionează pe cetăţeni să sprijine o astfel de mişcare politică. Care credeţi că este din punctul dumneavoastră de vedere, cauza principală pentru care se întâmplă acest lucru?

A. M. - Românii nu au sesizat încă în toată amploarea lui caracterul toxic și fanatic al programului „progresist” și nici izomorfismul vechiului marxism revoluționar cu noul marxism reformist. Este sarcina conservatorilor să dezvăluie consecințele destructive, represive și liberticide ale politicii corecte. Atacurile permanente și convergente susținute de platforme (finanțate din surse dubioase) împotriva pilonilor civilizației occidentale s-au travestit în discurs „europenist”. Foarte mulți oameni de bună credință încă nu realizează că mulți dintre cei care se proclamă „europeniști” sunt de fapt „progresiști” și ambițiile lor revoluționare includ distrugerea pilonilor civilizației europene: libertatea organică, familia, comunitățile locale, Biserica. Conservatorismul trebuie să arate că el este depozitarul identității europene și al tradiției libertății în timp ce progresismul deconstructiv nu reprezintă ”Europa” ci doar ultimul avatar al ideologiei utopice care a creat ultimele experimente liberticide în Europa.

A. R. - Naţionalismul şi imaginea secularizată a societăţii pilotează atât pe liberali, cât şi pe conservatori. Ideologia naţionalistă a modificat tradiţia şi a subordonat elementele creatoare de cultură statului centralizat. Foarte important este faptul că selecţia operată în tradiţie nu separă pe conservatori de naţionalişti: și unii şi alţii vorbesc despre prigoana comunistă şi despre existenţa intereselor de controlare a cetăţenilor. Cum vedeţi dumneavoastră această confuzie dintre conservatori şi naţionalişti?

A. M. - Exact cum am spus mai sus. Naționaliștii pot poza în conservatori. Pot trece în ochii cetățenilor drept conservatori până la un moment dat. În momentul în care apelează la retorică extremistă, la revoluții, măsuri abuzive, autoritare, nu mai pot fi considerați conservatori. Mesaje de tipul: nu vrem UE, nu vrem NATO, evreii sun răi și conduc lumea, companiile multinaționale (străine) trebuie expulzate, națiunea noastră este cea mai frumoasă, puternică, valoroasă iar toți ceilalți nu sunt decât niște profitori care sug sângele poporului asemenea vampirilor, nu fac decât să confirme faptul că aceștia nu au mare lucru în comun cu conservatorii care sunt bine ancorați în realitate și nu cedează prezentul (așa cum e el) de dragul unui viitor utopic sau al nostalgiei a ceea ce a fost odată! Confuzia vine din lipsă de informare sau este cauzată de frumusețea seducătoare (dar iluzorie) a mesajului naționalist îmbrăcat într-un conservatorism de aparență.

A. R. - Refuzul de a dezvolta proprietatea privată şi discursul naţionalist, par a fi caracteristici ale „conservatorismului” actual, unul care nu are nimic de a face cu doctrina conservatoare. Se datorează acest lucru faptului că educaţia civică şi politica în şcoli este precară sau chiar absentă? Consideraţi că această lipsă de educaţie civică şi politica s-a făcut în mod deliberat de către clasa politică?

A. M. - Criza educatională (civică și politică) din România grefată pe o mentalitate mioritică, învechită, încă persistentă, este în principala cauză pentru care noi încă nu avem o societate sănătoasă, deschisă, în care spiritul individual, antreprenorial să fie cultivat. Încă persistă ideea (pe care politicienii noștri o alimentează din plin) că statul trebuie să fie motorul tuturor lucrurilor iar cetățeanul trebuie să i se supună necondiționat. Putem spune că lipsa educației civice și politice s-a făcut deliberat de către clasa politică actuală, căci păstrarea privilegiilor de castă a acesteia se poate face doar în contextul unui stat puternic. Unul care îngrădește curajul și libertatea individului dornic să își apere și să își dezvolte proprietatea privată. Un om liber, independent financiar, stăpân pe propriul destin este un cetățean incomod pentru stat sau pentru politicienii care își doresc cetățeni obedienți, plătitori de taxe și biruri. Acesta pune întrebări, refuză să asculte orbește, să plătească și să întrețină privilegii de castă a unei clase politice corupte puse pe căpătuire și care nu are alt scop decât propria îmbogățire. De aceea nici educația din România nu încurajează astfel de „atitudini nesănătoase”. Ea este rezultatul „reformei” făcută de oameni care pun interesul propriu mai presus de interesul general.

A. R. -  Regimul comunist instaurat în România de către trupele sovietice, a ales calea dură a modernizării forţate: restructurarea socială, economică şi acţiunea politică. Astfel, conservatorismul a devenit principalul duşman al partidului comunist. După căderea regimului comunist, aşa-zişii oameni de dreapta au continuat controlul cetăţenilor prin construirea unui aparat de stat uriaş şi prin sărăcirea populaţiei cu tot felul de constrângeri legislative. Cum vedeţi dumneavoastră această situaţie paradoxală, ca un om care se prezintă ca fiind de dreapta să acţioneze într-un asemenea mod? Credeţi că în politica din Europa şi mai ales din România mai există politicieni autentici de dreapta?

A. M. - Așa cum am spus anterior, clasa politică iresponsabilă din ultimii 30 de ani, indiferent cum s-a autointitulat ea (de dreapta sau de stânga) au urmărit aceleași interese: cele personale sau de grup în detrimentul individului, al cetățeanului. Totul este despre controlul absolut al resurselor, al bunurilor publice, iar doctrina în România nu a fost decât un fard frumos aplicat pe blazonul partidelor din România, dar în esență, partidele fiind toate la fel și acționând la fel fia că au fost liberali sau socialiști. Conservatori sau dreapta adevărată nu am avut până acum deloc în România post decembristă. Doar încercări nereușite. Dar poate de acum încolo, cine știe? Alternativa Dreaptă își propune acest lucru în următorii 10 ani: să reinstaureze dreapta autentică și conservatorismul în România. În Europa, există țări cu politică conservatoare. Polonia este un exemplu. Sunt un licăr de speranță și un model demn de urmat!

A. R. - Se vorbeşte foarte mult în spaţiul public despre un stat minimal cu un aparat instituțional simplificat și eficient, care să lucreze în slujba cetățenilor și care să reducă povara fiscală pe care aceștia trebuie să o suporte.Credeţi că aceasta este o soluţie eficientă pentru ieşirea din criză economică acută?Dacă da, cum vedeţi acest lucru posibil?

A. M. - Da. Absolut. Un stat minimal este soluția pentru majoritatea problemelor României sociale, politice, dar mai ales economice. Un stat mai puțin birocratizat, mai suplu, impozite mai mici, libertate economică cât mai mare, stimulente consistente sau scutiri de taxe (impozit pe profit) pentru cei care doresc să dezvolte antreprenoriatul sunt metode testate cu succes în alte state europene și nu numai. Privatizarea eficientă a unor instituții sau servicii publice precum sănătatea, sistemul de pensii sau educația, stoparea risipei banului public, sau a acordării privilegiilor bănești unor anumite categorii de cetățeni (ex. pensii speciale) sunt vitale pentru orice economie sănătoasă Dezvoltarea sectorului privat în detrimentul celui public ( demonstrat a fi greoi, cu servicii de proastă calitate și bugetivor) este unica soluție pentru ieșirea din criză și pentru o dezvoltare economică armonioasă.

A. R. - Într-o comunitate, doar conștiința fiecărui om poate deosebi binele de rău; de aceea, nimeni altcineva nu îi poate fi o călăuză mai bună în împlinirea rostului său în această lume spre beneficiul maxim al lui și al celorlalți membri ai comunității. Consideraţi că trebuie subordonată din nou politica principiilor morale, aşa cum trebuie asigurată respectarea valorilor de către cei care-şi asumă imensa răspundere de a reprezenta pe cetăţeni în Parlament?

A. M. - Nimeni nu poate ști mai bine decât individul (cetățeanul) ce este bine pentru el. Omul s-a născut liber, ca ființă dăruită cu libertate de Creatorul Său prin urmare nimeni sau nici o instituție nu are dreptul să îl împiedice să își urmeze propria fericire și dezvoltare, în cadrul comunității sale. Busola care să îl călăuzească să fie cea a legilor morale stabilite de propria conștiință și responsabilitatea personală, ambele cultivate prin educație sau de către o societate cu valori creștine. Clasa politică ar trebui să fie una care să plece de la principiile morale care au în centru binele comun, al cetății și să asume responsabilitatea ca valoare supremă în tot ceea ce întreprind, mai ales în actul de reprezentare al cetățenilor.