Email Facebook Twitter LinkedIn
×ECR Party
The Conservative
ECR Party
TheConservative.onlineTwitterFacebookInstagramYouTubeEmailECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentary
RomanianRomanianEnglishBulgarianCroatianCzechItalianMacedonianPolishSpanishSwedish
The Conservative
Ştiri și comentarii   |    TV   |    Print   |    Cronicari

conservatism and freedom

Mihail Neamțu: Conservatorii. Fără conservanţi. (partea a II-a)

Mihai Neamțu - personal credit.

Uite, cred că memoria este un lucru pe care trebuie să îl conservăm și spuneam că principiul acțiunii și reacțiunii funcționează, întrucât memoria are o inerţie. M-a ajutat Dumnezeu să ţin minte, povețe, fraze, butade, expresii, cifre, cronologii...

 

Continuăm cu partea a doua a interviului:

V.L.:  Da, chiar, apropo de ,,această viață bine trăită’’, în NT apare o expresie care se repetă la apostolul Pavel,  şi anume el scrie ,,să trăiți frumos ca în timpul zilei’’; Expresia aceasta,  făcea referire la modul de viețuire din vremea ceea, din primul secol creștin, din prima jumătate chiar de secol creştin. După cum știm, după perioada christică a NT, după Viaţa, Moartea, Învierea și Înălțarea lui Iisus Hristos, în cursul zilei aparențele morale erau respectate, dar noaptea era ,,dezmățul tuturor’’ și atunci apostolul neamurilor face această precizare, ,,frumos ca în timpul zilei’’ adică în perspectiva luminii, pentru că ziua înseamnă lumină și atunci, apropo, de această..., tot se vorbeşte despre o  relativizare limbajului, o pulverizare chiar.

Apropo de acronimul acesta, ,,LGBT’’, el conţine un anumit mesaj, vine cu o anumită imagine și atunci nu mai știi la cine se referă! Foarte importantă această modificare fundamentală a limbajului contemporan și, culmea, din ce am observat eu termenul acesta e golit de emoție. E foarte importantă aceasta modificare a limbajului contemporan şi tot culmea, ea pătrunde în biserici, din ce am observat şi citesc eu, în zona aceasta  pe care noi, în mod normal o considerăm ,,bastion al conservatorismului’’, al conservatorismului religios şi politic, deci creştin. Oare ar putea exista o marcă de originalitate pe viitor cu privire la valorile politice ale conservatorismului în țară, care să fie dublată de valori creștine, astfel încât elementul de identificare, de autenticitate a unui partid de dreapta sau unui om politic de dreapta să fie apartenența la etica și valorile crestine?  Ȋntrebăm asta pentru că, uite, un partid, al doilea partid de la guvernare, USRPLUS, primul fiind declarat ca fiind de centru-dreapta, al doilea ca fiind un partid adoctrinar.  Acest partid spune tuturor că promovează, zice-se, anumite politici și măsuri economice de dreapta, dar simultan susține şi promovează în educație progresismul şi  ideologia de gen în politicile publice. Ȋn aceste condiții, oamenii sunt duși în eroare și atunci cum putem face această, identificare, pentru că oamenii  simpli gândesc mai eficient, după niște elemente pe care le văd, asemenea, să spunem, îmbrăcăminții: are teamă de Dumnezeu, OK, merge, nu are teamă de Dumnezeu, nu merge!

M.N.: Existenţa unor minorități sexuale, (care, n.n.) cu siguranță, au fost prezente în istoria tuturor culturilor... problema mea este cu abilitatea, cu activitatea ideologică, nu cu persoane, care nu neapărat sunt homosexuale sau lesbiene, dar care invocă suferința reală sau imaginară a unor comunități, pentru a captura instituții de influență, instituții din zona puterii și pentru a norma și pentru a reglementa și pentru a inventa până la urmă o întreagă ceată de procurori sau milițieni ai corectitudinii politice, nimic altceva!

Adică, tu, mai ai o gaşcă de vreo 20.000 de activiști pe care trebuie să îi hrănesti şi atunci inventezi o noua nomenclatură, adică o noua rubrică în multele funcții pe care statul le recunoaște;  vei găsi probabil și funcţia de miliţian al corectitudinii politice, adică cel care se va duce la clasa a șaptea să vadă ce a zis prof’ul de religie şi dacă n-a zis ceea ce se cere din partea noii ,,ortodoxii dogmatice progresiste’’, atunci va fi amendat!

Cred că scopul este pur și simplu, puterea, scopul este intimidarea, scopul este controlul populatiei,  controlul psihologiei noastre, în nici un caz nu cred că cei care sunt tot timpul în gură cu formula asta, LGBT, sunt neapărat niște tipi care se topesc de dorul şi de dragostea și de compasiunea pentru membrii comunității, care realmente, comunitate este o comunitate fictivă!

Ȋn ce sens spun lucrul acesta, ,,comunitate fictivă’’?  Nu s-a creat încă un congres al comunității LGBT care să îl declare pe Buhuceanu sau pe Ionescu sau pe Popescu drept lider! Spre exemplu, există o comunitate creștină ortodoxă care l-a declarat pe patriarhul Daniel şef al bisericii! Punct!

Nu s-a creat încă un congres al celor șapte, zece ONG-uri, care să zică, ,,domnule, când iese omul ăsta pe sticlă, el reprezintă în sens juridic adică verificat, confirmat cu votul, cu număr de de voturi exprimate și puse clar’’!

De ce zic că este doar ficțional și doar retoric tipul ăsta de prezență publică? Ȋn timpul Referendumului pentru Familie, eu mă întâlneam cu acelaşi om, şef al unui ONG cu trei membri, cu același reprezentant al aceluiași ONG, cu același număr de trei, patru membri și omul ăla combătea de parcă reprezenta 6 milioane de români! Şi  atenție! primea timp de antenă băiatul respectiv, sau bine, în orice caz..., ce era acea persoană,  în privat sau în public, acea persoană primea timp de antenă la fel ca și mine, care reprezentam o majoritate validată din punct de vedere real, inclusiv statistic, numărul de heterosexuali în România este undeva la 97 - 98%!  Eu primeam un timp de antenă egal cu cel care invoca fictiv o comunitate care nu era legală în formele moderne de agregare, asociere şi reprezentare!

Ȋntotdeauna interesele se reprezintă! ,,Domnule, vrem să vedem numărul de semnaturi din spatele vostru, numărul de voturi pe care tu le-ai primit, domnule Buhuceanu!  Câte voturi ai luat? Păi 3 voturi! Şi cu 3 voturi  spui la televizor că așa și pe dincolo?’’

 Deci mă întorc, jocul de aici este jocul de putere aici!  Nu sexualitatea cred că e marea problemă, pentru că, până la urmă, să recunoaștem, lumea este atât de libertină încât orice năzdrăvănie ai vrea să faci din punct de vedere sexual, te duci îți cumperi o lună de zile, iţi închiriezi apartament în București, oriunde, şi faci toate perversiunile pe care le poți face de dimineață până seara, dacă vrei!

 Adică nu te împiedică nimeni, nici măcar bunul Dumnezeu nu mai trimite fulgere din cer ca să pățești tu ceva… Pentru că zice în Epistola către Romani, ,,...pe cei care Dumnezeu i-a lepădat  îi lasă să ajungă la măsura minții lor''!

Bun! Deci ce trebuie să facă conservatorii? Toţi să lucreze  împreună și terapeutic, lucrarea preoților, a pastorilor poate fi una de vindecare și cine vrea să se vindece primeşte vindecarea unei vieți dezordonate.

Ȋn schimb, conservatorii din politică ceea ce trebuie să ceară este anularea ideologizării educației, cu instrumentalizarea puterii statului; să nu se mai facă prin invocarea unor minorități, care nu are încă precizat din punct de vedere statistic, un statut, şi, din punct  de vedere juridic, chiar politic, nu e precizat deloc gradul ei de influență în societate!

Deci mie mi se pare că acest lucru trebuie făcut pentru homosexuali, ca și pentru toți ceilalți, drumuri șosele, poduri, autostrăzi, pentru homosexuali vom face întotdeauna, noi, conservatorii, cu mare drag, ca aerul să fie mai curat, ca birocrația să fie mai mică, ca firmele se poate să plătească mai puțini bani, deci și homosexualii se vor bucura de politicile conservatoare! Dacă vom avea mai mulți copii și deci sistemul de pensii va putea fi sustenabil și conservatorii vor trebui să fie aplaudati de către reprezentanții LGBT, atunci când se va vedea că ei, conservatorii, contribuie prin familiile lor la PIB-ul național mai mult decât toți ceilalți!

V.L.: Am scris recent un  material pe acest subiect, LGBT, anume ,,Raportul Matic, o continuare a vechilor rapoarte Lunacek, Estrella și Zuber’’, care au fost în 2010, 2012, 2013 foarte mult împinse  pe agenda Parlamentului European. Şi acum, mai nou, a apărut un raport, Raportul Matic, pentru care urmează să fie dat votul în Parlamentul European, în 23/24 iunie a.c., raport care vorbește efectiv despre  aceleași lucruri pe care le știm cu toții din celălalte rapoarte, care erau foarte bine explicate! Şi atunci, din partea acestora, trebuie luate elementele prezentului cotidianului pentru că oamenii să știe să citească și să înțeleagă despre ce este vorba! Pentru că, atunci a fost un mandat (al europarlamentarilor de atunci, n.n.) până în 2014, după care din 2014 până în 2019 au venit alţi europarlamentari și acum din 2019, alţi europarlametari, între care şi acest domn, Matic, din partea PSD din Croația, care a propus acest nou raport despre care am scris la The Conservative.

 M.N.: Te rog, e foarte important ca prietenii noștri conservatori să știe că există persoane care în mod public și-au mărturisit homosexualitatea, dar care nu se identifică cu această agendă ideologică, adică există scriitori, există artiști, există creatori de modă care la un moment dat, poate, din varii motive, au optat pentru un stil de viață de tip homosexual sau homoerotic, dar care, în schimb, aceste persoane, şi mă gândesc acum la Allan Bloom, Douglas Murray, nu se identifică cu zgomotul, cu isteria, cu  activismul și cu, atenție!  vulgaritatea, atenție, foarte important cuvântul ăsta, vulgaritatea, şi, pe alocuri, cu obscenitatea unor manifestări la gay-parade, care apar la asemenea manifestări, manifestări cu care aceşti homosexuali, extrem de educați, extrem de sofisticați, extrem de rafinați și extrem de, până la urmă, inteligenți, nu au cum să se identifice! De ce? Pentru că, fundamental, Erosul în tradiția europeană reprezintă un spațiu al intimității, Erosul ca spațiul intimității nu are cum să fie afișat în fiecare zi, ba pe piept, pe mâna dreaptă, ba pe mâna stângă, şi, cum să spun,  agitat ca fiind cauză publică!  Nu!  Prin însăşi definitia acestei manifestări erotice a personalității umane, care este de tip intim, adică tragi, tragi uşa după tine şi abia apoi te poți  manifesta din punct de vedere erotic ca ființă sexuală prin însăși ființa erotismului în plan, repet, cultural european! 

Noi, trebuie să spunem că agenda publică trebuie să vizeze ceea ce  dintotdeauna a reprezentat agenda politică a marilor cetăți, de la Roma și Atena pȃnă la Londra sau Paris, care a fost agenda unei bunăstări economice pentru toată lumea, agenda unui, să spunem, liber schimb de bunuri, agenda taxelor mici, agenda unor şcoli competitive în plan matematic, în plan științific!

Noi, aici, ar trebui să venim și noi, conservatorii, un pic mai asertivi, cu o contrapropunere: ,,oameni buni, nu vă putem noi impune, fiindcă noi credem în libertate! Libertatea fiecăruia rămâne, repet, un bun intangibil şi un cuplu heterosexual poate să trăiască drama infidelității și un bărbat heterosexual poate să se trezească la un moment dat rătăcind  pe cale, nu  asta avem noi de arbitrat în politică! Noi avem de facut o propunere: şcoli mai bune!’’

Că dacă un homosexual de 18 ani absolvă o școală proastă în România, dar asta nu îl avantajează în competiția pentru un loc de muncă;  dar dacă vine un programator  aici, din India, să știi, crezi că îl întreabă dacă este homosexual când se angajează la Google? Sau îl întreabă dacă ştie să facă coding?

Deci noi trebuie să punem (accent, n.n.) tocmai pe dimensiunea asta, pentru că oboseala în spaţiile publice devine tot mai mare cu privire la agenda LGBT, și românii, din fericire, s-au săturat să li se tot spună cum să trăiască în spațiul lor intim și așa mai departe, e prea mult! E prea mult ca politicienii să le spună!

Nu, nu, un romȃn nu are o problemă, dacă un preot îi spune ceea ce trebuie să se întâmple, fiindcă omul ăla a  ales o viață spirituală de călăuzitor, dar politicianul să vină să îţi spună ţie ce e bine și ce e rău în materie de sexualitate, mi se pare mult prea mult! Apropo de temele conservatorismului şi de modul de aplicare a lor în viața de zi cu zi oamenilor, trebuie ca un partid conservator sau o mișcare conservatoare să fie la putere, să exercite puterea!

V.L.: Să facem o mică incursiune în Moldova. Pe 11 iulie o să fie alegeri parlamentare; președintele actual, Maia Sandu, pregătește, din punctul ăsta de vedere, cadrul împreună cu  cei ce sunt abilitați în Moldova, pentru desfășurarea acestor alegeri, în urma demiterii Parlamentului cu ceva timp în urmă. Se aliniază la startul electoral niște partide, atât pe zona de stânga, centru, cȃt și dreapta. Cum vezi și din punctul ăsta de vedere (lucrurile, n.n.), de exemplu,  există aici în Moldova pe partea pe care ne interesează, există PUN, Partidul Unității Naționale condus de domnul Ţîcu.  Apoi, am văzut că este Partidul Liberal al domnului Chritoacă,  cel care a fost chiar primar al Chișinăului și mai sunt și alte partide mai mici despre care am înțeles că ele formează acum  o mică coaliție de partide, numită AUR.

Sistemul lor electoral permite ca  un partid înscris în cursa electorală  să acceadă în Parliament, după obţinerea un procent de  5%, pentru o coaliție de două sau mai multe partide pragul de accedere la Parlament este la 7%. Cum vezi din punctul ăsta de vedere, există vreo posibilitate ca partidele care dezvoltă temele conservatoare, temele apropierii Moldovei în mod firesc de casa românească, dar și de Europa ca și continent de care aparține geografic și cultural, pot face o figură, astfel încât să vedem în Parlamentul Moldovei de la Chișinău, după 11 iulie, să vedem și voci conservatoare autentice?

M.N.: Singurul om pe care îl cunosc din cei menţionati de tine, îl stiu pe domnul Ţîcu, un pugilist de excepție în tinerețe, un om care cunoaște istoria României, care cunoaște istoria sovietică, anticomunist sadea, un unionist profund, sincer!

Am înțeles că au fost niște discuții cu cei de la AUR și că până la urmă au hotărât să nu meargă împreună și să fie cumva în continuare separaţi…

Să nu cumva să citim în engleză vreodată, PUN, să aibă grijă domnul Ţîcu, uneori te faci de râs dacă uiţi (pun, în engleză, ,,glumă’’!) adică 5%... zic să te uiti un pic şi la exemplul PMP, de care vom vorbi cu altă ocazie.

Consider că sosit momentul maturizării politicienilor tineri din România, adică nu mai cumpăr povestea asta că în spatele unei soluții politice partinice stă ditamai integritatea doctrinară și planul diferit… Hai să fim serioși!

Actualmente, președintele partidului PMP, partidul din care am făcut parte cu entuziasm, însă insuficient se pare pentru a aduce PMP dincolo de 5%, fiindcă ori câte procente bune am adus eu la București sau la Timișoara, s-au străduit alții să aducă procente proaste în alte locuri și pentru că, nu în ultimul rând, președintele partidului, domnul Tomac a reușit performanța de a ceda tema unionistă şi tema Basarabiei, ditamai partidului nou-născut, AUR…

E uluitor ca un basarabian get-beget, din respectiva regiune să cedeze unui focşănean, George Simion, subiectul acesta!  Dar uite că s-a întâmplat, PMP a avut un scor extrem de prost pe Diaspora, cu doi europarlamentari… scoruri de 2%, 3% în zona Diasporei!

Dar hai să vedem, actualul președinte al PMP, care a făcut școala în anii ’80, care a studiat şi marxismul, nu ştiu să fi scris vreo analiză sau recenzie la vreun text clasic conservator, sau al lui Reagan, adică o ancorare… Şi atunci ai astăzi în zona conservatoare un partid condus de către un fost membru UNPR și PSD în timp ce, vezi Doamne, AUR este o fabricație moscovită…

Mi-e greu să spun asta!  Eu cred că AUR a speculat lipsa de mesaj robust patriotic din zona PNL şi PMP în România și a dat buzna acum în Moldova pentru a schimba jocul politic acolo, pe un fond clar de emoție, creat în țară și în Diaspora.

Nu mă pricep, repet, când vine vorba de Moldova atât de mult încât să îmi dau cu părerea, consider că oamenii valoroși  din toate partidele ar putea să stea de vorbă mai des, cred că fracturarea și fragmentarea îi va duce și pe ei, în Moldova, la situația din România!  Nu uita, noi am mai vorbit despre asta, am avut și noi în țara asta foarte multe partide!  Anul trecut am eliminat cel puțin trei, zicem noi am eliminat, mă refer la, atenție, la electorat! Poporul român a eliminat trei partide:  PMP, Pro România și ALDE, trei nu au făcut pragul electoral, asta înseamnă că toate sistemele tind catre simplificare și cine nu are o minte strategică și nu pricepe chestiunea asta se înşeală!  

Eu cred că e timpul să mai renunțăm la orgolii și să mai renunțăm la această ficțiune, ,,vai, eu reprezint puritatea absolută în materie de doctrină creștin-democrată, eu reprezint puritatea absolută în materie de naţionalism, eu reprezint puritatea absolută în materie de liberalism!’’  A se slăbi!

Nu prea vedem măsurile luate de către liberali, nu prea vedem foarte mulți creștini în partide creștin-democrate, nu vedem cu adevărat conservatori în partide care se revendică de la conservatorism!

Trăim în România, țara formelor fără fond, şi dacă cineva vrea chiar să construiască, acest sectarism, această fragmentare care e, culmea! o problemă și în mediul creştin, toată lumea care are o idee sau o nemulțumire hotărăște să-şi înființeze propria biserică! Orice lider care e un pic nemulțumit de cum se cântă la chitară, de cum bat tobele în nu știu ce biserică protestantă, nemulțumit de chestia asta hotărăște să-și facă propria lui biserică!

Nu recomand fragmentarea și pulverizarea manifestărilor creștine și nici a manifestărilor (politice, n.n.) de dreapta!  Cred că a sosit timpul să ne revenim în fire și să recunoaștem că valorile sunt mai importante decât oamenii, care sunt trecători  şi, apropo, sunt și muritori!

Hai să nu să nu trecem peste acest mic detaliu, trăim încă-n această pandemie în jurul nostru, am pierdut oameni dragi sufletului nostru, ideea că tu construiești un partid în jurul unei singure persoane nu mai ține!

Ȋncă o dată, Tăriceanu, care a avut un partid, e la revedere,  nu mai contează în politica românească, Ponta, care a avut propriul partid, e la revedere, nu mai contează, iar Traian Băsescu nu mai contează în politica românească, poate contează strict la Bruxelles, în politica europeană, dar în politica românească nu mai are pârghii să miște foarte multe lucruri…

Deci partidele care s-au construit în jurul unor personalități nu mai țin!  Ce avem astăzi? Nu vorbesc de Republica Moldova, sper ca ai inteles, voi vorbi de România; avem partide în România care sunt construite în jurul unor doctrine. Avem PSD, care înseamnă pentru omul de rând compasiune față de săraci și față de pensionari, statul să le dea pensii mari, nu contează că prețul este îndatorarea României pentru 100 de ani,  pensionarul vrea mâine o pensie mai mare,  mâine, nu peste zece ani! PSD, un partid care invocă pensionarii si săracii pentru ca să creeze o clasă de politicieni,  extrem de bogați și mulţi dintre ei foarte corupți!

Apoi, avem PNL care vine cu tema dezvoltării, PNL, nu mai e un partid construit în jurul unei persoane, nici măcar a lui Klaus Johannis; la congresul acesta de anul acesta ai să vezi, influența lui va fi tot mai rodată pentru că nu mai e o locomotivă Klaus Johannis!

Un PSD care îşi construieşte un discurs fără o prezență politică a unui lider suprem, poate fi oricine, dar nu Ciolacu, aşadar, nu poate fi identificat; avem PNL… nu poate să ne spună nouă cineva că astăzi, PNL este construit in jurul unei  personalități, este un partid  compozit, mai degrabă construit în jurul unei idei, ideea de dezvoltare a României că, dacă te uiți la niște orașe din Ardeal, cum ar fi Alba Iulia, Cluj-Napoca la Oradea, Brașovul, arată mai bine decât alte orașe!

Şi îi felicit pe cei care sunt gospodari, oameni faini, care continuă să îmi dea speranțe în privința acestei țări, de la Alin Nica din Timișoara și din județul Timiș, până la Ilie Bolojan din județul Bihor, la Oradea.

Pe lângă cele două partide mari avem USRPLUS, care are ideea asta, nu cred în onestitatea enunțurilor lor, dar au ideea asta, fără penali! Deci au venit cu o idee de modernizare, dar și cu ,,fără penali în politică’’!

Şi a venit AUR pe un culoar lăsat liber de ceilalți, pe tema familiei, credință și libertate! Tema libertății față de politicile progresiste, tema familiei față de relativismul acesteia şi tema credintei, problema credinței în condițiile în care biserica chiar a fost persecutată, în  perioada aceasta deloc sau maxim, biserica a avut foarte mult de pierdut!

Preoții, credincioșii, toți  am încasat experiențe negative din pricina deciziilor luate de oameni politici  și atunci, dacă pentru Moldova e relevant ceva din tot ce am spus eu, recomand celor care ascultă și care votează în Republica Moldova, politici pentru românii de dincolo de Prut, să devină un pic mai sobri, mai puțin auto-centrați și să se gândească la proiecte de țară, la proiecte de îmbunătățire a vieții oamenilor şi mai puţin la găşti, la nume sau interese.

V.L.: Ȋn înţelegerea ta, suntem încă în primul sfert de veac al secolului 21, un veac care este declarat deja ca fiind al încălzirii globale, spre deosebire de veacul trecut,  care era, din contră, în cântarea lui Valeriu Sterian, definit ca fiind ,,un veac ploios și militar’’. Cum te raportezi  la încălzismul global din punctul ăsta de vedere, pentru că noi, conservatorii putem spune:  ,,poate fi  o schimbare climatică majoră, dar hai să vedem despre ce e vorba, nu putem dintr-o dată să schimbăm paradigma societății actuale, dintr-o dată să trecem la niște norme din astea de viețuire fanteziste care, iată, de fapt, încet-încet încep să capete contur, așa după cum, de exemplu, în anii ’80,  ,,1984’’, scrierea lui Orwell, ni se părea improbabilă existența neVorbei; iată că la 30 de ani, 40 de ani avem acele ne-vorbe discutate mai devreme: IVS, drepturile mele, drepturile de reproducere, ce spuneam mai devreme… Şi atunci, te întreb, cum vezi lucrurile acesta, din punctul tău de vedere,  încălzismul global!

M.N.: Răspunsul meu este dat în ciorapii de lână ai bunicii fiindcă în luna mai am îndurat un frig de parcă ar fi fost noiembrie!   Aici, în București, ai senzația că esti în November Rain al Guns&Roses, afară, în București, plină lună Mai, pe vremuri luna Mai era o lună superbă a a pomilor înfloriti…

Dincolo de orice glumă, m-am săturat ca unii să instrumentalizeze politic. Până China nu arată că respectă mediul înconjurător, Europa poate să mai slăbească puțin cu acest Green Deal; China, principalul poluator al planetei, este țara care are cea mai mare manufactură care procentual, da, are un procent de 22% în tabelul poluatorilor mondiali, 22% procent care vine din China!

România este o țară care va suferi din pricina noilor politici Green Deal. Din punctul meu de vedere, întrucât avem și gaze și petrol și cărbune și noi am fi putut ţine cu cetățenii. Noile prevederi spun că nu mai avem voie să utilizăm gazul după o anumită perioadă, iar noi avem în Podișul Transilvaniei suficient gaz să încălzim casele a 90% din români și nu o facem încă, sunt doar 33% din gospodării conectate la gaze!  

În condițiile asta, în care Dumnezeu ne-a dat gaz, vine UE şi zice: ,,știi ceva, ce dacă a Dumnezeu gaz nu-l mai puteți folosi, așa vrem noi, ca ăștia din Sibiu, Tălmaciu, sa nu mai folositi gaz din Podișul Transilvaniei, căutați altceva!’’ Ȋn schimb, Germania  poate să folosească petrolul din Rusia, e mişto cand externalizezi poluarea...

Ȋn fine, mă întorc puțin la întrebarea ta, cred că există o problemă reală, simțim, sincer, nu mai vedem iernile de altădată, există  o schimbare  evidentă, zăpadă nu prea mai vezi iarna, copiii nu prea se mai joacă cu bulgării de zăpadă ai copilăriei noastre, ce produce această schimbare, iar întrebarea este cine produce această schimbare? O produce Natura,  adică o produc erupțiile solare, care se schimbă de la de la un deceniu la altul, o produc chinezii sau  o producem noi, europenii?

Personal cred că nu te pui cu natura, trebuie să te adaptezi, fără să agresezi natura, fără să poluezi în mod intenționat. Totuși, trebuie să accepți că omul și natura sunt într-o coabitare dificilă, complexă şi adaptativă, cu artificii, de la începuturile Creatiei.

V.L.: Următoarea întrebare Mihai, e un subiect vast, dar trebuie să-l punctăm pentru că este de foarte mare actualitate, el poate fi definit într-un singur cuvânt: Israel!

 Ȋncepand din 10 mai a  reizbucnit conflictul între statul Israel și Hamas, organizatia care gestionează, să spunem politic și paramilitar, Fȃşia Gaza. Prima mișcare pe tabla conflictului a făcut-o Hamas, când a lansat sute de rachete încă din prima zi, conflict care  a fost anunțat, prenunțat la un moment dat de decidenții din Iran, ei estimȃnd începerea conflictului după sărbătoarea pe care au avut-o în perioada respectivă musulmanii, adică între 7 și 8 mai, dar conflictul a reizbucnit pe 10 mai! Există atȃt de multă durere și totodată și foarte multă confuzie cu privire la ce se întâmplă actualmente în Israel, pentru că există această agresivitate nemaiîntâlnită pȃnă atunci, aceea de a lansa zeci, sute de rachete simultan din Gaza, către teritioriile locuite de evrei, până la Tel Aviv, până la Ierusalim și chiar mai departe;  de asemenea, spre Sud până la Marea Roșie, la portul de acolo al evreilor.

De exemplu, Likud, prin Netaniahu, au avut o pozitie extrem de drastică zic eu… și apoi, eu sunt un european, acum eu văd lucrurile de aici, din confortul casei de la București, din pacea care există în societatea din România, nu trăiesc acolo, nu am trait acolo ca să interiorizez conflictul, luni, ani, zeci de ani  la rând; mă gândesc la evreii care s-au născut după acele mari reîntoarceri din Diaspora mondială, făcute de ei și, ulterior, după constituirea statului evreu... în parte, s-au născut generații de evrei care au interiorizat conflictul. La fel şi în partea cealaltă la palestinieni s-au născut la rândul lor generații de palestinieni, care au trăit cu conflictul. Am văzut de curând un videoclip pe care l-am folosit pentru scrierea unui material, ,,Hamas sau Israel, cine va câștiga Războiul?’’ și nu mă refeream la războiul militar dintre cele două tabere, ci la războiul care s-a pornit în interiorul societății evreiesti,  la acele conflicte între palestinienii din interiorul tarii, care țin prima pagină a ziarelor de știri.

 Cum ar trebui să privim, să înțelegem acest conflict despre care iată, se vorbește despre un armistitiu, dar fapt interesant, cele două părți implicate în conflict nu se întâlnesc, ci vorbesc prin intermediari; ba se anunță Franța că vrea să trimită Egiptul ca fiind un așa-zis moderator între beligeranti, ba Statele Unite zice că trimite nu ştiu pe cine, dar ei faţă în faţă nu se întȃlnesc. Probabil că există o anumită formă de frustrare și poate chiar ură pe care am văzut-o în momentul în care, pur și simplu, Hamas a aruncat rachete cu ţinte prestabilite, dar fără să ții cont că acolo trăiesc niște oameni, care s-au apărat din punct de vedere militar prin Iron Dome. Hamas îşi joacă acest conflict pe bani europeni, în exerciţiul  2017 2020, UE finanţează cu 1 miliard 300 de milioane anual Fȃşia Gaza.

M.N.: O singură intervenție/(precizare, n.n.) scurtă pentru că a fost o plăcere să stăm de vorbă, ești un interlocutor foarte agreabil, cum rar întâlnești în România în presa de astăzi și a fost o plăcere să ascult și mă uitam şi nu îmi vine să cred că au trecut de două ore de când vorbim…

...Cred că trebuie să venim cu o soluție de pace, cred că e rolul țărilor libere, ţărilor unde mai există creștini, este acela de a pacifica, acest  bun de care trebuie să se bucure toți copiii, toţi bătrânii, toţi adulții, indiferent de etnie, religie sau de apartenență politică.

Ȋn același timp, e ușor de zis, greu de făcut, extrem de greu de făcut, probabil că trebuie să ne gandim și la problema celor două state națiune, nu cred că se poate altfel! Este, de asemenea, trist ca foarte multe ţări arabe, în foarte multe împrejurări au alimentat resentimentul antisemit, în loc să admire succesul, povestea absolut fabuloasă a Israelului, care a ajuns să aibă un produs intern brut de aproape 45.000 de dolari pe cap de locuitor, în condițiile în care în jur e o sărăcie lucie, cu o populație de nivelul a trei județe din România, cu un PIB de aproape 400 de miliarde de dolari deci în față, comparativ cu România, care cu 200 și ceva, de 250 - 300, deci sunt peste România în condițiile în care practic Israelul este compus geologic, din praf, din stâncă și roci mai mult sau mai puțin valoroase. Valoroasă pentru unii, iată, pentru unii palestinieni care vor să  ucidă, dar trebuie să recunoaștem că implicarea UE până acum în finanțarea unor activități din Fâșia Gaza a fost mai degrabă nefericită; apropo de efectul principiilor filosofice, despre filozofie,  uite cât de bine se verifică ipoteza noastră că o filozofie eronată, greșită, filosofia lui Russeau, prin care omul este bun de la natură și doar ceilalți îl strică, ei bine, această filozofie nu se verifică/(confirmă) în Fâșia Gaza.

Sunt oameni care se nasc stricaţi  și care nu numai că nu fac nimic să amelioreze păcatul originar, ci îl amplifică, îl amplifică prin ură, prin ideologia asta a disprețului față de cel de care se consideră superior.

Niciodată disprețul nu a produs, nu a adus rezultate spectaculoase, oamenii învață doar atunci când admiră și dacă e ceva de admirat la Israel, cu siguranță este felul în care ei știu să înmulțească talanții, adică resursa umană de care dispun, bărbați și femei!  Societățile arabe de tip musulman, au un mare deficit când vine vorba de rolul femeii, adică femeile nu călătoresc, femeile nu conduc mașini, femeile nu au dreptul să meargă la școală, femeile sunt pur și simplu ţinute sub talpa unui boss mai mult sau mai puțin conectat la vreo moschee şi în felul acesta sărăcia are din păcate efecte catastrofale, iar oamenii care trăiesc în sărăcie, care trăiesc în frustrare, care trăiesc neîmpliniți, evident că pot fi foarte ușor momiți de un discurs al urii. Cine e de vina pentru nefericirea mea?  Vecinul, aproapele!

Păcat, păcat că un experiment care implică și bani europeni, acest experiment practic a eşuat sub ochii noștri și eu sper din tot sufletul ca politicienii europeni și prin intervenția compatrioților noștri de la Bruxelles și prin intervenția unor prieteni conservatori de la Varșovia, sau din alte locuri să descopere faptul că acești bani puteau fi utilizați mult mai înțelept!

Ȋn primul rȃnd, pentru investiții în școli, pentru investiții in educație și mult mai puțin pentru promovarea acestui discurs al urii față de Israel, pentru ca, iartă-mă, am auzit că antisemitismul ar fi  reapărut in Romania, după unele voci politice din România, că ar fi reapărut antisemitismul în țara noastră!

 Am vazut antisemitism, dar nu la București, am văzut demonstrații ale unor magrebieni împotriva evreilor, în fața unor sinagogi din Franța, din Germania sau din alte asemenea ţări, nu am văzut la București antisemitismul acesta manifestându-se pe stradă și asta înseamnă că de multe ori creăm teme false. Adevăratul antisemtism are mult de-a face cu importul de populații din Orientul Mijlociu, punct!

Și cȃnd imporţi populații din Orientul Mijlociu în Europa, imporţi şi problemele și obsesiile și sloganurile și ideologiile acelor oameni! Şi atunci, sper ca la nivel european să apară niște schimbări, sunt semne in acest sens, nu m-aş fi asteptat ca un politican francez, socialist, cum este actualul responsabil pentru politica externă să spună ca migraţia trebuie controlată sau că greşelile  din trecut trebuie  să nu mai fie repetate,  această nouă perspectivă a lui Michel Barnier  este încurajatoare pentru că nu mă așteptam ca socialistii să vadă realitatea!  Ȋncet-încet apar semnale de la Bruxelles că raportul între UE, Fȃşia Gaza și Autoritatea Palestiniană se schimbă, eu voi fi primul care va aplauda măsura aceasta și bineînțeles până atunci ne putem ruga pentru pacea Israelului.

V.L.: Mihai, îți mulțumesc pentru acest interviu, din punctul meu de vedere extrem de instructiv, pentru cine are răbdare să citească, să vadă tot materialul video, chiar rămâne cu ceva! Eu zic chiar cu ceva mai mult!

M.N.: Fac o marturisire, cineva m-a şocat, o doamnă din clubul Marilor Cărţi, o doamnă admirabilă şi o soţie extraordinară, care ne urmărește mi-a spus ieri că i s-a întâmplat să asculte podcasturi pe YouTube şapte ore consecutive şi uite că  sunt și oameni care se hrănesc cu ceea ce produci tu, cu ceea ce producem noi în general si, dacă îmi dai voie la finalul interviului, să îi rog pe toți cei care ne urmăresc să se uite pe site-urile Marilor  Cărți, din  punct de vedere al publicației, pentru a afla mai multe despre proiectele noastre, ale voastre și ale mele!  

 

L.V.: În egală măsură pentru că ai fost atât de amabil și ai dat din timpul tău, da, știu că tu ești cu timpul extrem de bine pus la punct, să fie doar acest interviu, să fie de acum încolo doar o introducere problematizantă la ce urmează să mai facem să mai discutăm în zilele care vor fi date de la Dumnezeu să ne mai putem  întâlnim şi așa, vom  vedea cum! Până atunci mulțumesc încă o dată, sper să fie de bun augur pentru toată lumea, să fie un timp de folos pentru toată lumea și aş incheia cu acea binecuvȃntare pe care o rostesc evreii, care mie îmi este foarte dragă: Şhalom uvrachah!

M.N.:Şhalom, la revedere!

 

Post-scriptum: pentru ,,homo videns’’ pun aici şi link-ul materialului video: https://www.youtube.com/watch?v=xlaQzcnRWOI 

 

Legat de

Burke and Acton

Two Thinkers for All Seasons

HHG 16 January 2022

Misleading Statements

Freedom House on Iceland

HHG 6 January 2022

Index of Human Freedom

Is Human Freedom on the Wane?

HHG 4 January 2022

Burke and Acton

Two Thinkers for All Seasons

HHG 16 January 2022

Misleading Statements

Freedom House on Iceland

HHG 6 January 2022

Index of Human Freedom

Is Human Freedom on the Wane?

HHG 4 January 2022