Conservatorismul politic european în secolul 21 – statistici şi perspective

Conservatorismul politic european pare să fi păşit în secolul al XXI-lea sub semnul a două evenimente, aparent fără legătură între ele: Brexit şi plecarea oarecum grăbită a lui Sir Roger Scruton. ...

Conservatorismul politic european pare să fi păşit în secolul al XXI-lea sub semnul a două evenimente, aparent fără legătură între ele: Brexit şi plecarea oarecum grăbită a lui Sir Roger Scruton.

Brexit – un eveniment politic major al Europei, care a schimbat definitiv arhitectura U.E.

Ȋn date şi cifre sintetice, Brexit a avut următoarele evenimente majore, de final:

2016,   23 iunie: are loc referendumul în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

2017, 29 martie: Theresa May activează Articolul 50 al Tratatului privind Uniunea Europeană și demarează procesul de ieșire din UE;

2019,  15 ianuarie: Camera Comunelor a Parlamentului Regatului Unit respinge prin vot acordul negociat de primul-minstru Theresa May;

2019,  12 martie: Camera Comunelor respinge pentru a doua oară acordul de retragere;

2019,  29 martie: este respins prin vot acordul de retragere;

2019, 20 decembrie: acordul de retragere negociat de primul-ministru Boris Johnson a fost adoptat de Parlamentul britanic;

2020, 31 ianuarie: Regatul Unit (UK) părăsește oficial Uniunea Europeană.

Marea Britanie rămȃne parte a uniunii vamale a U.E., a Pieţei Unice Europene şi supusă legislaţiei europene, dar nu mai are reprezentare în organismele sau instituţiile politice ale U.E., pe perioada de tranziţie (de la 1 februarie 2020 la 31 decembrie 2020, 11 luni în care Marea Britanie şi U.E. îşi negociază viitoarea relaţie post-Brexit).

Practic, la nivelul Parlamentului European, cele 73 de locuri eliberate de englezi, au fost redistribuite astfel (din totalul iniţial de 751 de reprezentanţi): 27 de locuri distribuite între statele membre, pe baza ,,principiului proporţionalităţii descrescătoare’’, iar 46 au rămas disponibile pentru extinderile viitoare ale U.E. Dintre cele 27 de locuri distribuite, ECR a cȃştigat trei locuri, prin  Margarita de la Pisa Carrión, Spania (Vox - ECR), Sergio Berlato, Italia (Fratelli d'Italia - ECR), Dominik Tarczynski (PiS - ECR). Pe baza unei propuneri din PE din 2018, imediat după plecarea euro-parlamentarilor englezi, PE are 705 membri, reprezentȃnd toate ţările UE.

Ieşirea Regatului Unit din UE schimbă reprezentativitatea conservatorismului politic în PE şi Europa. Astfel, deşi ECR cȃştigă trei locuri din redistribuirea explicată mai sus, per ansamblu conservatorismul politic a suferit o scădere la nivel european, prin reducerea capacităţii de luare a deciziilor (http://www.europarl.europa.eu/portal/ro)

Sir Roger Scruton (http://www.roger-scruton.com) 

Vocea lui Sir Roger Scruton a încetat să fie auzită la începutul acestui an (la 12 ianuarie 2020, s-a produs decesul, în urma unei suferinţe  prelungite, din cauza unui cancer). Lumea conservatoare engleză, europeană, occidentală şi mondială a pierdut un conceptualist de frunte, un gȃnditor şi estet remarcabil (cele 33 de volume scrise, care acoperă zone largi ale culturii europene,  gȃndirii  politice,  esteticii şi filosofiei, au fost competate de scrieri despre estetica arhitecturii şi despre…vin!).

Producerea Brexitului şi plecarea lui Scruton ne arată simbolic prezentul şi perspectiva conservatorismului politic şi cultural, occidental şi european. Europa aşteaptă rezultatele negocierilor dintre UE şi Regatul Unit, rezultate care vor fi anunţate la începutul anului 2021; de felul cum persoanele şi instituţiile implicate în negocieri vor şti să pună împreună elementele comune, dar şi să ofere locul potrivit diferenţelor structurale, depinde relaţia ulterioară dintre cele două entităţi.

Conservatorismul insular nu va face notă discordantă de cel continental şi avem în vedere aici atȃt modurile de înţelegere a luării deciziilor în sistemul politic din Marea Britanie,  cȃt şi în U.E. Dar avem partea comună de înţelegere a ceea ce înseamnă Europa secolului XXI – o Europă a Naţiunilor şi o Europă în care putem crede.  Rămȃn de bază apartenenţa Regatului Unit la NATO şi relaţia specială cu SUA; de asemenea, implicarea tot mai mare a SUA în Europa de Est are ca bază perspectiva similară de gȃndire a adminstraţiei Trump cu felul de raportare al est-europenilor la provocările de securitate nou-apărute (criza medical-economică generată de deciziile guvernelor la apariţia COVID-19 şi 5G).