Coreea de Nord și Coreea de Sud sau lupta între comunism și capitalism

Coreea de Nord și Coreea de Sud sunt poate cel mai limpede exemplu al contrastului izbitor dintre cele două mari ideologii: comunism și capitalism....

Cel de-Al Doilea Război Mondial le-a despărțit, Nordul a devenit comunist, Sudul  capitalist, iar astăzi diferențele sunt uriașe: Nordul comunist este sărac și asuprit, Sudul capitalist este prosper și viu. Situate în peninsula Coreea, cele două țări au avut o identitate culturală comună înainte că cel de-Al Doilea Război Mondial să le separe definitiv destinele. Există o singură Coree, condusă de secole de regi și dinastii. După Războiul Ruso-Japonez, din 1905, Coreea a fost ocupată de Japonia și anexată de această, cinci ani mai târziu. Până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, timp de 35 de ani, Coreea s-a aflat sub controlul japonezilor. La finalul războiului, cele două super-puteri, Uniunea Sovietică și Statele Unite au împărțit "frățește" mică țară din estul extrem al Asiei.

"Destinele celor două țări au fost pecetluite de decizia luată de URSS și SUA, fără implicarea coreenilor, de a diviza Coreea în două zone de ocupație", spune Michael Robinson, profesor emeritus la East Asian Studies and History de la Universitatea Indiana. La Yalta, în februarie 1945, s-a decis nouă harta a lumii. Cei doi aliați de fațadă și-au împărțit astfel controlul asupra Peninsulei Coreene: teritoriul de la nordul paralelei 38 a fost ocupat de ruși, iar cel de la sud, de americani. În următorii trei ani (1945 -1948), armata sovietică a instaurat, în nord, regimul comunist, în vreme ce americanii au stabilit un guvern militar, în sud. Politicile sovietice erau populare în mediul rural și printre muncitori, însă cei mai mulți dintre coreenii din clasa mijlocie au fugit de ruși, în sud.

"Obiectivul inițial declarat era ca Uniunea Sovietică și Statele Unite să plece și să îi lase pe coreeni să se descurce. Problema a fost instalarea Războiului Rece, care a făcut că toate încercările de a găși o soluție de compromis sau de reunificare a peninsulei să fie eliminate atât de URSS, cât și de SUA. Diferenţele radicale care stăteau la baza politicilor de stat ale celor două noi ţări au făcut ca cele două Corei să fie privite diferit. De aceea, Coreea de Nord „a dat naştere unui monstru“, după cum spune John Everard, fostul ambasador al Marii Britanii din Coreea de Nord.

 „A fost creată de ofiţerii Armatei Roşîi, care păreau să nu aibă nici cea mai mică ideea despre formarea unui stat. L-au transformat pe Kim Il-Sung într-un lider, dar atunci când au realizat că acesta nu insuflă destul respect public i-au construit în jur un cult al personalităţii stalinist în aşa fel încât ţara a sfârşit prin a fi condusă de un «rege-zeu», spre deosebire de regii Coreei de dinainte de ocupaţia japoneză“, este de părere John Everard.
 

În 1950, Coreea de Sud şi-a proclamat independenţa. Acest lucru i-a determinat pe vecinii de la nord să invadeze sudul, fiind sprijiniţi de Uniunea Sovietică şi de China, ceea ce a dus la Războiul Coreean de trei ani. Statele Unite au intervenit, temându-se că o eventuală preluare comunistă a Coreei ar putea avea implicaţii mai mari, după cum spune Robert Kelly de la Universitatea Naţională Pusan din Coreea de Sud.

 „Dacă Statele Unite ar fi abandonat lupta din Coreea de Sud, liderii de la Washington s-ar fi temut de un efect de domino al comunismului în orice altă parte a Asiei. Acesta era un aspect pe care nu-l puteau riscă“, afirma  Robert Kelly.
 

S-a ajuns astfel că în 1953 să fie semnat un Acord Coreean de Armistiţiu. Acest act trebuia să fie o măsură temporară care stabilea o zonă demilitarizată de-a lungul paralelei de 38 de grade. Însă nu a mai fost semnat niciodată un acrod de pace, iar tensiunile de-o parte şi de altă a graniţei nu au contenit nici în prezent. În perioada imediat următoare, Coreea de Nord a cunoscut o perioadă de glorie, susţinută fiind de China şi de Uniunea Sovietică. Acest lucru nu a descurajat Sudul, iar odată cu creşterea sa economică şi industrială tensiunile transfrontaliere au escaladat.

 „Coreea de Sud a devenit extrem de bogată în anii 1970, în timp ce Coreea de Nord a rămas un exemplu al politicii staliniste. Ţara a avut o perioadă bună, dar apoi a început să se clatine“, explică Robert Kelly. 
 

Nici după prăbușirea URSS, în 1991, cele două Corei nu se unesc. Dar semnează, în 1992, un acord de recunoaștere mutuală, Acordul Sud-Nord (Basic South-North Agreement), care adaugă la prevederile anterioare ideea transformării Armistițiului din 1953 într-un tratat de pace. Nici acest acord nu se materializează, însă. De șapte decenii și jumătate, paralelă 38 desparte destinele unor oameni, frați ai aceleiași mame, cândva. În Nordul dictaturii dinastiei Kim oamenii trăiesc în sărăcie, foame și teroare, închinându-și viețile "liderului suprem", în vreme ce în Sudul protejat de Occident oamenii liberi au construit una dintre cele mai puternice economii ale lumii. Ameninţările nord-coreene, un lucru obişnuit. Programul nuclear al ţării a fost demarat, probabil, în anii 1960, potrivit spuselor fostului ambasador John Everard, şi a devenit extrem de important.

 „Din momentul în care liderii internaţionali s-au întors împotriva Coreei de Nord, conducătorii săi au văzut în programul nuclear garanţia existenţei sale ca stat independent. «Marele Conducător» Kim Il-Sung, urmat de fiul său Kim Jong-îl şi acum de nepotul acestuia, «Liderul Suprem» Kim Jong-un, au jucat cu toţii aceeaşi carte, cea a negocierii nucleare“, adaugă French.

Programul nuclear al Coreei de Nord a devenit şi o sursă de tensiuni cu Occidentul. Astfel, relaţiile nord-coreene cu SUA şi cu Coreea de Sud au atins de multe ori un punct tensionat. În 1994, administraţia preşedintelui american de atunci, Bill Clinton, a fost la un pas de război cu Coreea de Nord, din cauza nerespectării acordurilor internaţionale asupra controlului planurilor sale nucleare.

În 2014 Dieter Leistner, a prezentat o serie de fotografii pe care le-a făcut în cele două Corei. Imaginile surprind momente din viață de zi cu zi a oamenilor, înfățișând discrepanțele teribile dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud. Dieter Leistner a căutat locuri comparabile din cele două țări, iar rezultatul face cât mii de cuvinte. Diferențele sunt pretutindeni: de la cum arată, străzile, cafenelele, mijloacele de transport, hainele, până la privirile oamenilor. Fotografiile din Coreea de Nord prezintă statui din bronz ale unor eroi comuniști și bulevarde largi, cu foarte puține mașini și oameni. În schimb, la Seul străzile sunt aglomerate, fiind sufocate de mașini, iar oamenii sunt văzuți la cumpărături până noaptea târziu. Metroul din Phenian este plin de navetiști care au priviri încruntate, iar vagoanele își arată vârstă, rămânând aceleași din anii ’70. Metroul din Seul este plin de tineri joviali care se bucură de călătoria cu un mijloc de transport modern. Printre beneficiile transportului în comun se numără, priză pentru încărcarea telefonul, wi-fi gratuit, posibilitate de plata cu cardul în incinta transporturilor în comun, tehnologie artificială referitoare la pilotare, nemafiind nevoie de șofer.

O ora de curs într-una dintre sălile Casei populare de studii din Phenian, unde învață studenții nord-coreeni, este decorată în stil comunist, tabloul marelui conducător fiind prezența, iar studenții mulțumindu-i marelui conducător pentru ceea ce au, în timp în Seul Fiecare student folosește calculatorul propriu în cadrul unei prezentări de la Universitatea Daelim din Coreea de Sud, prezentările se fac pe baza de proiectări, iar notițele se iau pe calculator sau tabletă. Diferențele dintre cele două țări sunt din ce în ce mai mari, un ultim Argument al capitalismului în  față vecinilor comuniști a fost în 2020, în Februarie când Banca Mondială a susținut “Korea Innovation Week”, eveniment la care au participat peste 35 dintre cele mai mari instituții de IT din lume împreună cu 7 ministere ale Guvernului Korean, în urmă căruia s-au hotărât noi idei de îmbunătățire prin care  Republica Koreea de Sud se va ghida pe linia inovației și a dezvoltării IT, iar capitală Seul, a fost numită în cadrul acestui congres “Seul The capital of The future”.
 
În încheiere,  Paul French, autorul britanic, ne sintetizează cel mai bine această discrepanța foarte mare dintre comunism și capitalism, două lumi diferite despărțire de o linie imaginară, frați și surori din aceleiași mama, dar despărțiți împotriva voinței lor din cauza problemelor politice... Războiul coreean încă nu s-a terminat. Duşmanii vechi au rămas, cel puţîn în ochii Phenianului. Seului a prosperat din punct de vedere economic şi a devenit o democraţie înfloritoare. Nordul a rămas într-o formă de stagnare încă din anii 1950, numai că acum are dotări nucleare, ceea ce înseamnă că poate atrage atenţia întregii lumi“