ECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentaryRomanianStatele membre UE trebuie să ofere lucrătorilor sezonieri informații relevante cu privire la drepturile și obligațiile lor în propria lor limbă....
Normele privind ocuparea forței de muncă prin Regulamentul nr. 492/2011 stabilesc egalitatea de tratament și familiile lucrătorilor. Orice resortisant al unui stat membru are dreptul de a-și căuta un loc de muncă într-un alt stat membru, în conformitate cu reglementările relevante aplicabile lucrătorilor naționali. Statele membre nu au dreptul să aplice niciun fel de practici discriminatorii, cum ar fi limitarea ofertelor de locuri de muncă la proprii cetățeni sau cerința unor competențe lingvistice care depășesc ceea ce este rezonabil și necesar pentru locul de muncă în cauză. Mai mult, un lucrător mobil are dreptul de a beneficia din partea oficiului național pentru ocuparea forței de muncă de aceeași asistență ca și cetățenii statului membru gazdă, precum și dreptul de a rămâne în statul membru gazdă o perioadă suficient de lungă încât să poată să își caute un loc de muncă, să candideze pentru un post și să fie recrutat. Acest drept se aplică în același fel tuturor lucrătorilor din alte state membre, fie că au contracte permanente, fie că sunt lucrători sezonieri sau transfrontalieri sau prestatori de servicii.
Aceste reguli nu se aplică însă lucrătorilor detașați, întrucât aceștia nu fac uz de drepturile la liberă circulație: în schimb, angajatorii sunt cei care își exercită libertatea de a presta servicii, detașând temporar lucrători în străinătate. Lucrătorii detașați sunt protejați prin Directiva privind detașarea lucrătorilor (Directiva UE 2018/957 de modificare a Directivei 96/71/CE), care prevede aceleași norme privind remunerarea ca și cele aplicate lucrătorilor locali din țara gazdă și reglementează perioada după care se aplică legislația muncii din țara gazdă (2.1.13).
În ceea ce privește condițiile de muncă și de încadrare în muncă pe teritoriul statului membru gazdă, cetățenii unui stat membru care lucrează în alt stat au aceleași avantaje sociale și fiscale și același acces la locuințe ca și lucrătorii naționali. În plus, ei au dreptul la un tratament egal în privința exercitării drepturilor sindicale.
Normele împotriva discriminării se aplică și copiilor lucrătorilor mobili. Statele membre ar trebui să-i încurajeze pe acești copii să meargă la școală sau să urmeze cursuri de formare profesională, pentru a le facilita integrarea. În cele din urmă, articolul 35 din Directiva 2004/38/CE acordă în mod explicit statelor membre competența de a retrage orice drept conferit în temeiul directivei, în cazul comiterii unor abuzuri sau fraude.
Jurisprudența privind libera circulație a lucrătorilor
De la introducerea cetățeniei UE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a precizat interpretarea Directivei într-o serie de hotărâri legate de libera circulație a lucrătorilor. Jurisprudența din acest domeniu este prezentată într-o bază de date online a Comisiei. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au drept de ședere pentru o perioadă mai mare de șase luni (CJUE, cauza C-292/89 Antonissen), necondiționat, dacă vor continua să caute un loc de muncă în statul membru gazdă și au o „șansă reală în acest sens. Alte cauze se referă la accesul la prestații sociale. CJUE a extins acest acces pentru cetățenii UE care își au reședința într-un alt stat membru (cauzele C-184/99 Grzelczyk, C-224/98 D’Hoop). Statutul celor care se află în căutarea unui loc de muncă pentru prima dată a făcut obiectul unor dezbateri aprinse, întrucât aceste persoane nu au un statut de lucrător de păstrat. În cauzele C-138/02 Collins și C-22/08 Vatsouras, CJUE a statuat că acești cetățeni ai UE au dreptul de a beneficia de un acces egal la prestațiile de natură financiară menite să faciliteze accesul la piața muncii al persoanelor în căutarea unui loc de muncă; așadar, aceste prestații nu pot fi considerate „asistență socială”, la care accesul este exclus în temeiul Directivei 2004/38/CE. Statele membre pot impune însă condiția existenței unei legături reale între persoana aflată în căutarea unui loc de muncă și piața muncii din statul membru respectiv.
Restricții privind libera circulație
Tratatul permite unui stat membru să refuze unui cetățean al UE dreptul de intrare sau ședere din motive ce țin de ordinea, siguranța sau sănătatea publică. Măsurile de acest tip trebuie să se bazeze pe comportamentul personal al individului respectiv, iar acest comportament trebuie să reprezinte o amenințare suficient de gravă și prezentă pentru interesele fundamentale ale statului. În această privință, Directiva 2004/38/CE prevede o serie de garanții procedurale.
În temeiul articolului 45 alineatul (4) din TFUE, libera circulație a lucrătorilor nu se aplică locurilor de muncă din sectorul public, deși această derogare a fost interpretată într-un mod foarte restrictiv de către Curtea de Justiție, conform căreia numai accesul la locurile de muncă care implică exercitarea autorității publice și responsabilitatea pentru apărarea interesului general al statului (de exemplu, securitatea internă și externă a statului) poate fi limitat la resortisanții statului în cauză. Pe durata perioadei de tranziție de după aderarea noilor state membre se pot aplica anumite condiții care restricționează libera circulație a lucrătorilor din, către și între aceste state membre. În prezent nu sunt în vigoare perioade de tranziție, ultimele restricții privind libera circulație a cetățenilor croați fiind eliminate la 1 iulie 2020.
La 31 decembrie 2020, Brexitul a pus capăt libertății de circulație a lucrătorilor între Regatul Unit și UE-27. Drepturile cetățenilor din UE-27 care locuiau și lucrau deja în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit care locuiau și lucrau în UE-27 sunt reglementate de Acordul de retragere, care permite menținerea dreptului lor de a rămâne sau de a munci, asigură nediscriminarea și le protejează drepturile de securitate socială. Toate situațiile transfrontaliere care au început la 1 ianuarie 2021 și ulterior intră sub incidența Acordului comercial și de cooperare UE-Regatul Unit în ceea ce privește securitatea socială.
În timpul restricţiilor impuse din cauza pandemiei de COVID-19, mii de lucrători transfrontalieri și sezonieri au fost blocați la granițele interne sau s-au confruntat cu noi provocări în drumul lor spre destinaţia pentru care aveau contractul de muncă: controalele poliției, noile declaraţii de călătorie și schimbarea constantă a regulilor au făcut parte din rutina zilnică.
Au fost şi situaţii în care măsurile introduse pentru prevenirea răspândirii virusului au afectat disproporţionat lucrătorii sezonieri din mai multe ţări UE şi foarte mule exemple au venit dinspre cetăţenii români plecaţi la muncă în condiţii improprii. În Parlamentul European se discută deja despre cum pot fi protejaţi lucrătorii transfrontalieri de astfel de rele tratamente în viitor. De asemenea, pentru că pandemia a făcut evidente şi alte probleme pe care le are de confruntat această categorie de muncitori, eurodeputaţii vor să se îmbunătăţească toate condiţiile de muncă, dincolo de contextul Covid-19.
"Lucrătorii sezonieri, transfrontalieri și de frontieră sunt de fapt esența Uniunii Europene. Ei sunt întruchiparea libertăților fundamentale ale Uniunii noastre", a declarat Dragos Pâslaru, europarlamentar Renew Europe.
Pandemia de COVID-19, care a lovit UE la începutul anului 2020, a dus la restricții fără precedent asupra liberei circulații a forței de muncă în statele membre ale UE, mai ales în urma reintroducerii controalelor la frontierele interne. În consecință, lucrătorii transfrontalieri, sezonieri și detașați s-au confruntat cu o creștere a șomajului și cu probleme grave legate de relocare. În martie 2020, Comisia a emis orientări privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor în timpul epidemiei de COVID-19, completate de orientări suplimentare privind libera circulație a personalului medico-sanitar și a lucrătorilor sezonieri în mai și, respectiv, iulie 2020. La 12 octombrie 2020, Consiliul a adoptat o recomandare referitoare la o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19, care conține dispoziții privind renunțarea la cerințele de carantină pentru lucrătorii esențiali. La 25 ianuarie 2021, Comisia a propus o actualizare a Recomandării Consiliului din octombrie 2020, având în vedere riscurile pe care la implică noile variante ale virusului, introducând măsuri mai stricte, cum ar fi cerințele de carantină pentru anumite categorii de lucrători esențiali care sosesc din zone „roșu închis”.