Migrația între conservatorismul european și multiculturalismul cultural (partea I) 

Un fenomen care a existat din cele mai vechi timpuri și se dezvoltă tot mai puternic este migrația. Europa a devenit Raiui migranților din Orientul Mijlociu și Nordul Africii ...

Migrația este un fenomen care a existat din cele mai vechi timpuri și se dezvoltă tot mai puternic în ultima perioadă datorită factorilor politico-economic la nivel mondial. Odată cu apariția și adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, acest fenomen a început să crească, doarece libera circulație a persoanelor este legală  și conferă dreptul acestora de a se stabilii în orice stat, cu cu condiția respectării legilor statului respectiv.. Atât problema migrației cât și cea a refugiaților de naționalitate cu precădere arabă se află în atenția lumii contemporane. Această migrație a cunoscut o deosebită amploare în anul 2015, când în Europa au sosit valuri masive de refugiați din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, ceea ce a impus o reconsiderare a politicii statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește azilul, acordarea acestuia pe căi legale solicitanților, în vederea salvării de vieți omenești. Totodată a fost necesară o politică eficientă pentru migranții regulamentări și protejarea locuitorilor țărilor în care aceștia au primit drept de azil față de atacurile teroriste provenite din infiltrarea unor membri ai grupărilor teroriste islamice printre refugiați.

Datorită agravării situației din țările de origine, a adâncirii conflictelor militare, a războaielor civile, a ascensiunii grupărilor teroriste, a distrugerilor provocate pe plan economic și social, în special condițiile de viață ale locuitorilor lumii arabe s-au înrăutățit în mod constant. Arabii devenind  pe plan politic, victime ale regimurilor dictatoriale, ale confruntărilor armate și ale terorismului, aceste fapte a dus la cresterea tendinței de migrație în masă spre țările Europei ale populației musulmane. Astfel, migrația populației de origine musulmană s-a accentuat în anul 2015, pe fondul conflictelor armate din Orientul Mijlociu și Africa. Mulți dintre cetățenii acestor țări afectate de conflicte  au fost nevoiți să apeleze la plecarea masivă de pe teritoriile de origine din motive strict legate de supraviețuire, din cauza nesiguranței în care erau nevoiți să trăiască ei și familile lor, din cauza sărăciei și foametei, a lipsei drepturilor și a discriminărilor, mizeriei, corupției a fanatismului religios, a formelor extreme de violență, a dezordinii sociale, a lipsei infrastructurii, spitalelor, îngrijirii medicale, a lipsei locurilor de muncă, a abuzurilor asupra persoanei și limitării drepturilor fundamentale omului, inclusiv a dreptului la viață. Aceste plecări cu destinația Europa s-au făcut prin traversrea Mării Mediterane cu precădere în ambarcațiuni improvizate. În urma acestor ăncercări de a ajunge în Europa pentru un trai mai bun sute de migranți și-au pierdut viața în apele Mediteranei. 

Cel mai elocvent exemplu îl consituie populația Siriei care  emigrază masiv în ultimii ani spre țările din Europa ( fie pe cale terestră prin Turcia, fie pe cale maritimă spre Grecia) datorită agravării situației din această țară, a războiului și a regimului dictatorial promovat, a terorismului evident, a nesiguranței individului, a sărăciei și a degradării unor întregi localități, unde teroarea și foamea au ajuns la cote alarmante, violențele făcând parte din viață cotidiană a locuitorilor, care au rămas fără perspectiva zilei de mâine. Cazul Siriei nu este singular și este specific și altor țări arabe. Refugiații Sirieni în special au încercat să scape de regimul totalitar și de greutățile de pe teritoriul Siriei, în principal prin traversarea Marii Mediterane, cu diverse ambarcațiuni, chiar cu riscul vieții, spre a ajunge pe teritoriul altor state, cum sunt Malta, Italia, Grecia sau Macedonia.

Statele spre care au venit masiv valurile de imigranți au încercat salvarea acestora prin ample acțiuni, deoarece, în majoritatea cazurilor grupurile de migranți arabi au fost expuși riscurilor de înnec, asfixiere printre mărfuri sau datorită aglomerării în diverse ambarcațiuni. Grupurile erau constituite din populație civilă, inclusiv femei și copii refugiați din zonele de conflict militar și urmăriți de violență grupări lor teroriste islamice.

Datorită faptului că Statul Islamic și grupările teroriste și-au infiltrat luptători teroriști printre cetățenii care s-au refugiat și care au migrat spre statele europene pentru a-și asigura salvarea și un trăi mai bun, țările care inițial și-au oferi sprijinul în fața migranților au devenit reticente, au realizatîntr-un final  pericolul pe care îl reprezintă sosirea migranților pe teritoriul lor pentru propriul lor popor, din cauza unor posibile atacuri teroriste. Pentru marea majoritate a migranților, era esențială dorința de a ajunge în Germania, unde au fost primiți în spiritul ajutorului umanitar, prin respectarea dreptului la libera circulație, aceasta fiind țara care a promovat, prin vocea Angele Merkel, cel mai puternic o politică deschisă a imigrației, propunându-și salvarea și integrarea refugiaților, propunând Consiliului Europei un plan de distribuire a solicitanților de azil în țările Uniunii Europene. Propunerea Germaniei a fost respinsă de unele țări, printre care Ungaria, care s-a opus vehement  multiculturalismului și a subliniat pericolele la care își expune propria populație, prin acceptarea acestui plan. 

Ca urmare a conflictului din Siria în momentul de față este cunoscut faptul că au migrat în Europa peste 5,6 milioane de sirieni, iar alții 11.7 milioane au nevoie de asistență umanitară în Siria. Uniunea Europeană și-a luat angajamentul încă din 2017 să contribuie la realizarea păcii pentru regiunile din Siria și Irak și implicit pentru amenințarea reprezentată de grupările teroriste din aceste țări. Abordarea pe care Uniunea Europeană o pune în mișcare ca răspuns la criza siriană, aceasta își concentrează toate eforturile asupra tuturor domeniilor în care poate veni în completarea demersurilor statelor membre ale crizei musulmane. Strategia Uniunii Europene privind criza siriană a fost adoptată la 3 aprilie 2017 în cadrul consiliului de strategie al Uniunii Europene, această strategie se axează pe șase domenii cheie:

” încheierea războiului printr-o tranziție politică autentică; promovarea unei tranziții reale și favoabile incluziunii în siria; salvarea de vieți omenești prin abordarea nevoilor umanitare ale celor mai vulnerabili sirieni; promovarea democrației, a drepturilor omului și a libertății de exprimare; promovarea tragerii la răspundere pentru crime de raboi; sprijinirea rezilienței populației siriene și a societății siriene.”

Prezența grupărilor teroriste și a organizației Da’esh reprezintă o amenințare pentru întreaga comunitate internațională nu doar pentru țările europene. Uniunea Europeană a aplicat o strategie regională împotriva amenințărilor Da’esh astfel că a fost adoptată,în martie 2015, o strategie de combatere împotriva organizațiilor teroriste. Această strategie de combatere a terorismului are următoarele obiective: „Sprijinirea eforturilor depuse de coaliția internațională pentru contracararea Da’esh. Reducerea fluxului de luptători teroriști străini, de fonduri și de arme în sprijinul Da’esh; prevenirea contagiunii regionale și întărirea securității la frontieră; acordarea de ajutor umanitar și de protecție internațională persoanelor afectate.

Migrația cetățenilor din țările arabe presupune și aspecte demografice, în sensul că țările europene vizate nu sunt pregătite unei creșteri bruște a cetățenilor de origine musulmană, în timp ce, în țările de unde acești imigranți provin, se poate observa o scădere masivă a populației. Unii migranți apelează la forme legale, solicită azil pe bază legală, în timp ce alții, în număr considerabil mai mare apelează la forme de migrație ilegală, după nivelul lor de înțelegere, după situația materială precară, după cum sunt afectați fizic și psihic de cele trăite în țările de origine. Este cunoscut faptul că la ora actuală în Europa marea majoritate a migranților provin din Siria, Irak, Pakistan, Afganistan, Nigeria, țări cu grave probleme sociale, conflicte militare, acte de violență și terorism, dezordine socială și fanatism religios. Ca o consecință inevitabilă a migrației populației din țările arabe, în statele europene în care se stabilesc migranții se modifică componența religioasă, rasială, etnică, socială. ( va continua)