Email Facebook Twitter LinkedIn
×ECR Party
The Conservative
ECR Party
TheConservative.onlineTwitterFacebookInstagramYouTubeEmailECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentary
RomanianRomanianEnglishBulgarianCroatianCzechItalianMacedonianPolishSpanishSwedish
The Conservative
Ştiri și comentarii   |    TV   |    Print   |    Cronicari

neomarxism versus conservatism

Noii propagandişti de culoare roşu-curcubeu – de la etnie sau grup la ideologie

Red Flag & LGBTQIA+ Flag - free source

Tendinţele manifeste ale acestei căi strȃmbe includ cu succes şi noul ,,GreenDeal’’, ,,pepenele verde’’ al birocraţiei bruxelleze, subiect pentru care mulţi europeni fac confuzie, precum la pepene...

Această analiză caută să prezinte pe baza unor evidenţe argumentative felul sau modul prin care noile norme de tip ideologic ce se caută a fi instilate cu forţa media în mentalul colectiv sunt faţete şi reflexe condiţionate ale comunismului de tip nou, de extracţie marxistă. Tendinţele manifeste ale acestei căi strȃmbe includ cu succes şi noul ,,GreenDeal’’, ,,pepenele verde’’ al birocraţiei bruxelleze, subiect pentru care mulţi europeni fac confuzie, precum la pepene; mulţi europeni considerȃ pepenele un fruct, alţi ca fiind legumă. De fapt, are caracteristici de la ambele categorii.

 

Recent, am fost martor implicat la o întȃmplare relativ banală, legată de o postare pe Facebook; concret, un domn, pe nume Gelu Duminică a perorat recent într-un mod absolut abracadabrant punȃnd semnul egal între persoane decente, cu convingeri profund conservator-creştine romȃne şi talibanii din Afganistan. Cu nume şi prenume, domnul Duminică a scris negru pe alb, care sunt acei conservatori şi nu numai care s-au calificat, în opinia dumnealui, la o asemenea egalitate.

Iniţial, după ce am citit postarea, am fost uimit să constat că domnul Duminică (mai nou, cunoscut sub apelativul ,,Gigi Sunday’’...) nu numai că a rămas pe poziţia iniţială, dar ulterior a şi re-argumentat-o, printr-un comentariu sec, personal. Mi-am zis că, în fond, fiecare om are dreptul la exprimarea opiniilor personale, un deziderat pentru care au murit în 1989, în decembrie, cetăţeni romȃni. Totuşi, această libertate a persoanei de a spune ce gȃndeşte merge pȃnă acolo unde ceea ce scrie sau afirmă acea persoană aduce prejudicii altora. E fix cazul prezentat pe scurt, mai sus. Am zis că am fost martor implicat, deoarece am scris şi eu un comentariu relativ indignat la cele afirmate iniţial în postare.

Reacţiile viguroase de respingere a celor scrise de mai-sus numitul domn, nu au întȃrziat să apară şi au fost copleşitoare prin numărul lor şi prin poziţiile exprimate. La cȃteva zile după această întȃmplare, domnul ,,Kurkone’’ postează din nou pe acest subiect şi vine pe un ton împăciuitor să ofere ,,scuze sincere’’ celor pe care i-a comparat şi a pus semnul egal între aceştia şi talibanii din Afganistan. Trecȃnd peste ridicolul postării, se impun nişte întrebări, aceasta e prima: de ce mai-sus numitul împricinat nu a ,,oferit scuzele sincere’’ şi ,,celorlalţi’’ pe care i-a vexat implicit în această comparaţie şi anume... talibanilor? Pentru că talibanii se consideră, prin prisma Coranului, total diferiţi de ghiaurii necredincioşi şi ei duc un ,,război sfȃnt’’!  Tot domnul ,,Kurkone’’ clarifică: implicit, ,,scuzele sincere’’ sunt doar pentru conservatorii vexaţi, ceilalţi, ,,fanaticii religioşi care omoară pe cei care nu gȃndesc ca ei’’, adică ,,talibanii care omoară oameni pe străzile din Kabul’’, nu ştiu limba romȃnă şi, implicit, nu au scris că îl dau în judecată... Evident ,,fanaticii religioşi’’ sau talibanii la care se referă eroul nostru de Facebook, nici nu au nevoie să-l dea în judecată... e de la sine înţeles de ce, nu?

Ca să nu existe dubii, personal consider mişcarea paramilitară care a preluat puterea la Kabul, identificată prin substantivul colectiv ,,talibanii’’ ca fiind toxică pentru Afganistan şi pentru stabilitatea politică în Orientul Mijlociu, Asia de Sud... dar asta e un alt subiect.

Citind unele interviuri mai vechi ale domnului în cauză, mi-am pus a doua întrebare: de ce acest domn este intens promovat de mass-media mainstream, deşi, d.p.d.v. al calităţilor nu iese mult în evidenţă? Nu iese d.p.d.v. a ceea ce a scris ca şi zise cărţi, nu iese în evidenţă prin ce a făcut, dar, evident, iese în evidenţă prin propaganda deşănţată făcută valorilor de stȃnga... pe Facebook.

Şi aşa am ajuns la a treia întrebare: care să fie elementele care concură (un termen profund…) la creionarea şi implicit identificarea acestor oameni ca fiind dezirabili pentru propaganda Stȃngii, propaganda roşu-curcubeu?

Cȃteva elemente:

  • e necesar, dar nu suficient, nici obligatoriu ca cel ce aspiră la poziţia de propagandist să aparţină unui grup minoritar, indiferent de motiv: etnic, cultural, ideologic;
  • e necesar ca aspirantul să se simta oprimat de majoritate sau să exprime sentimentul de oprimare prin apelul la detalii istorice, la evidenţe ale trecutului, care să justifice demersul personal al propagandistului;
  • e necesar ca aspirantul să depăşească voluntar cadrul  propriei condiţii şi deşi nu este oficial exponentul grupului sau  al minorităţii pe care pretinde că o reprezintă, să se poziţioneze ca fiind un exponent important;
  • odată ajuns sub lumina reflectoarelor, propagandistul este încurajat să fie autentic, să se exprime conform cu ceea ce simte, trăieşte şi vede în culori roşu-curcubeu;
  • în cazul propagandiştilor recrutaţi din minorităţi entice, cum este domnul ,,Kurkone’’, aceştia se exprimă de regulă pe teme ideologice şi politice, mai puţin pe teme care au legătură cu propria condiţionalitate etnică.

Elementele de mai sus nu sunt exhaustive, ci ele formează doar o parte a condiţiei propagandistului de tip nou, care nu are nici un fel de oprelişte în a emite judecăţi de valoare, chit ca multe dintre ele sunt de-a dreptul ilare.

Cum a ajuns domnul ,,Kurkone’’ să facă alegaţii cu privire la conservatorii rasaţi din Romȃnia? Simplu, pentru că i s-a permis! Ȋn cazul de faţă, doar presiunea crescȃndă a opiniei publice l-a trezit la realitate pe propagandistul de tip nou, ,,Kurkone’’.

Personal, nu cred în sinceritatea lui ,,Kurkone’’, mai ales cu privire la afirmaţia scrisă că ar fi şters postarea care nu i-a făcut cinste. Mă îndoiesc sincer de adevărul afirmaţiei sale cum că ar fi şters-o. Argumentez de ce nu cred:

  1. se ştie că în astfel de situaţii, cei ce sunt vexaţi fac copy/paste cu privire la postarea respectivă şi  postează pe profilul propriu opinia proprie (cazul domnului Papahagi, unul dintre cei ultragiaţi prin calomnie);
  2. nu numai cei vizaţi au procedat aşa, ci toţi cei care au fost implicaţi într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin;
  3. din moment ce există atȃtea copy/paste ale postării tale, mai mult, această postare a intrat şi în atenţia presei, care să fie motivul ştergerii postării cu pricina?
  4. în nici un caz sinceritatea, ,,scuzele sincere’’; pur şi simplu, ,,domnul ,,Kurkone’’ a realizat gogomănia comisă, s-a speriat pur şi simplu de reacţia opiniei publice şi simţindu-se cu musca pe căciulă a modificat setările de confidenţialitate ale postării, de la public la ,,only me’’;
  5. din ce am reţinut eu, mesajele şi aprecierile depreciative erau cu mult mai multe decȃt cele de ,,susţinere’’;
  6. astfel, domnul Kurkone a motivat ştergerea şi patetic a oferit ,,scuze sincere’’, desi, de fapt, a conştientizat că a comis-o;
  7. în cazul în care va fi totuşi un proces pentru calomnie, de unde îşi va mai lua domnul Kurkone contra-argumentele, dacă a şters postarea?

Cam atȃt despre gogomănia lui Kurkone.

 

Mergem la un alt tip de propagandist, din categoria ,,grupurilor oprimate cultural’’ şi l-am luat ca exemplu pe Vişinel Bălan.

Se ştie că domnul Bălan este un vajnic propagandist al ideologiei LGBTQetc. Recent, în Bucureşti şi nu numai, asociaţiile LGBTQ şi alte litere au organizat un marş public, în ajunul unei mari sărbători  publice ,,15 august, Adormirea Maicii Domnului/Sfȃnta Maria Mare’’, sărbătoare legală şi zi nelucrătoare, prilej cu care peste două milioane de romȃni au un motiv de bucurie, fiind serbaţi cu ocazia zilei onomastice.

Domnul Bălan e un simpatic, dar un simpatic parţial. Lăsȃnd la o parte barba domniei sale, care e în contradicţie cu fizicul astenic, cu vȃrsta şi cu preocupările pronunţat ideologice ale domniei sale, chit că nu trăieşte pe barba lui, ci pe a altora, sunt surprins să constat că acest propagandist se ocupă cu organizarea de tabere pentru băieţii instituţionalizaţi, o parte dintre aceşti băieţi fiind deja majori şi obligaţi fiind să părăsească ,,casa de copii’’. Vişinel, care în declaratia de avere a scris între altele că are un teren pe strada Cireşului şi care precizează în declaraţia de interese că este membru al Mozaiq, o oficină agresivă a mişcării LGBTQetc., are şi o pretinsă preocupare pentru copiii abandonaţi, mulţi dintre ei foşti instituţionalizaţi. Această aşa-zisă preocupare se împleteşte cu o ,,activitate politică prodigioasă’’, expert la cabinet parlamentar, ,,politician’’ (după cum singur se autocaracterizează)  şi cu o activitate de cadru didactic asociat la una dintre catedrele S.N.S.P.A., o instituţie de învăţămȃnt de nivel universitar, în fapt o metamorfoză urȃtă a fostei şcoli de partid a cadrelor P.C.R., ,,Ştefan Gheorghiu’’, ce funcţiona în vremea comunismului în Romȃnia; de fapt, o pseudo-instituţie necuprinsă în nici un clasament al instituţiilor de învăţămȃnt din lume, cum sunt alte instituţii de profil şi de acelasi tip, din Franţa, UK, Germania, SUA etc.

 

Ȋnchei cu un exemplu de-a dreptul greţos, în persoana unui scriitor, supranumit Florin Iaru, pe numele lui real de familie şi botez, Florin Rȃpă.

Admit că nu am citit ceva scris de acest ins, pentru că nu m-a interesat. 

 Personal, consider aceasta ca fiind un cȃştig, ce-i drept, neînsoţit de vreo formă de evlavie… Acest palid urmaş al Irodului biblic  mi-a atras atentia în mod semnificativ în urmă cu ceva timp, pe marginea pretinsei sale mărturisiri publice prin care a povestit cum le provoca avort unor ,,prietene-iubite sau prietene-prietene’’; acest Florin este susţinător pe faţă al LGBTQetc., secţiunea ,,opozanţi’’.

Concluzii.

Nu sunt eu cel ce judecă în sens juridic sau moral, ci doar lucrez ,,cu materialul clientului’’ pentru a prezenta multiplele faţete ale propagandistului anticapitalist de tip nou, care nu ezită ca măcar o dată pe lună să vorbească împotiva Bisericii sau împotriva adevăratelor valori moral-creştine ori împotriva valorilor romȃnilor: conservatorism politic, economie liberă, libertate, viaţă, proprietate privată. Ce nu se vrea a se lua azi în considerare, pur şi simplu se trece sub tăcere, este că în vremurile vechiului regim marxist-comunist din Romȃnia şi din Europa de Est, regim care astazi e îmbrăcat în haine noi şi după care tȃnjesc mulţi europeni naivi,  cel mai mic gest de homosexualitate era pedepsit cu ani de puşcărie cu executare, ca să nu mai vorbim despre transsexualism sau pedofilie, iar tipul intervenţiilor medicale invazive neautorizate, comentate cu zȃmbetul pe buze de insul Rȃpă atrăgeau invariabil greaua puşcărie, zeghea.

După cum e e evident, am luat trei elemente de tip masculin în a prezenta prin exemple tiparul propagandistului neomarxist, anticapitalist şi procomunist din prezentul cotidian al Romȃniei de azi; aceşti inşi ce servesc propagandei neomarxiste încearcă sa înlocuiască lupta de clasă de care vorbea Marx cu alte antagonisme: heterosexuali contra homosexuali (LGBTetc.); femei contra bărbați (feminism); drepturile animalelor în detrimentul drepturilor omului, privați contra bugetari, tineri contra bătrâni, diaspora contra țară, bicicliști contra pietoni, progresisti contra conservatori (medievali), stakeholder versus shareholder; este o propagandă bine pusă la punct, turată şi de ororile campaniei Covid şi ale dezastrelor naţionale de tip Afganistan.

Deci povestea cu LGBTQ și alte litere este făcută tocmai sa înlocuiască lupta stângii clasice politice pentru drepturi sociale cu lupta pentru drepturile unor minorităţi ideologic-culturale, care sunt unite sub acelaşi steag, roşu-curcubeu...

Stânga politică a avut în trecut o contribuţie la impunerea unor drepturi sociale precum: limitarea zilei de lucru la opt ore, vot universal, concediu de odihnă sau de boală, dreptul la pensie etc. Nu pentru a înlocui drepturile omului, cu cele ale animalelor sau cu ale unor minorităţi agresive, vocifere, al căror scop final este comunismul cu faţă umană, capitalismul de stat de extracţie chinezească, controlul populaţiei prin eliberarea virusurilor chinezeşti de tip SARS-Cov-2 şi prin anularea sau limitarea drepturilor cetăţeneşti.