Octavian Ţîcu: Nu poți veni la Chișinău să legitimezi treizeci de ani de independență a unui teritoriu care ți-a fost furat abuziv, prin ocupație

Practic, o declaraţie de independenţă faţă de Moscova, capitala de facto a U.R.S.S., imperiu comunist intrat în disoluţie şi din care făcea parte şi acest teritoriu romȃnesc, luat prin rapt teritorial, în urma pactului Molotov-Ribenttrop...

La 27 august 2021, la Chişinău, în Republica Moldova (aşa cum este cunoscută şi administrată astăzi Basarabia, veche provincie romȃnească), au avut loc festivităţi prilejuite cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Declaraţia de Independenţă din 1991, emisă în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.  Practic, o declaraţie de independenţă faţă de Moscova, capitala de facto a U.R.S.S., imperiu comunist intrat în disoluţie şi din care făcea parte şi acest teritoriu romȃnesc, luat prin rapt teritorial, în urma pactului Molotov-Ribenttrop. De la 27 august 1991 au trecut 30 de ani, consideraţi de puterea politică de la Chişinău ca fiind ,,30 de ani de independenţă a Republicii Moldova’’.

Dincolo de festivismul de moment, se impun nişte clarificări legate de actualul şi preconizatul traseu politic al Republicii Moldova, iar pentru aceasta l-am avut ca partener de dialog pe domnul preşedinte al Partidului Unităţii Naţionale, istoricul Octavian Ţîcu, care a avut amabilitatea să răspundă unor întrebări  legate de acest subiect. Un interviu ,,Voci Conservatoare’’ la The Conservative.

Valentin Licxandru (VL): Scorul mare, aproape neverosimil de mare, al PAS, obţinut la 11 iulie este pus ,,în oglindă’’ cu prestaţiile foarte modeste ale partidelor unioniste; care este înţelegerea dvs. reală cu privire la scorurile obţinute?

Octavian Ţîcu (OŢ): Aceste alegeri (de la 11 iulie a.c., n.n.) n-au fost despre Unire, ci au urmat inerția alegerilor prezidențiale Maia Sandu versus Igor Dodon. Electoratul R. Moldova a devenit efectiv captivul acestei confruntări, văzută și ca o confruntare geopolitică, astfel încât restul actorilor politici puțin au contat. Au pățit-o partide politice mult mai importante și mai influente, cu organizații teritoriale solide, cu primari, puternice financiar și susținute din exterior, care au luat scoruri derizorii. Cum ar fi Blocul lui Renato Usatîi, AUR, Partidul Demnitate și Adevăr sau Partidul Democrat.

VL: De la Bucureşti partidele parlamentare s-au întrecut în laude la adresa PAS şi a Maiei Sandu: PSD, PNL, USRPLUS, PMP UDMR. Toate vorbesc despre ,,parcursul pro-european’’ al Republicii Moldova, nici o vorbă despre reunirea Basarabiei cu Romȃnia. Un simplu ,,survol’’ peste documentele fondatoare ale PAS (program politic, statut) şi peste programul Maiei Sandu scoate în evidenţă lipsa desăvȃrşită a vreunui cuvȃnt legat de reunificare, nicio referinţă. Ȋn schimb, referinţe legate de statalitatea moldoveană sunt suficiente. Va fi greu de remontat acest avans luat de PAS în Moldova, pe baza  mesajului de integrare europeană: practic, accentul cade pe binele personal, al fiecărui moldovean prin conectarea la fluxurile economice europene, iar despre binele public, comun, real al basarabenilor… nimic! Implicit, valorile fundamentale ale Basarabiei, valorile fundamentale ale creştin-conservatorilor sunt eliminate sau marginalizate. Cum comentaţi aceste evidenţe?

OŢ : Dimitri Gusti spunea că a cunoaște adevărul și a nu spune adevărul înseamnă a fi complicele falsificatorilor. Întotdeauna am spus adevărul în politica moldovenească, mai ales de la tribuna Parlamentului, chiar cu prețul de a fi sacrificat politic, și acum voi face același lucru. Pentru mine, un român la est de Prut, care scrie cărți de istorie și a colaborat cu aproape toate marile universități românești, este evident faptul că la o sută de ani de la Marea Unire, România este altceva decât ceea ce au gândit înaintașii noștri. Românii din țară nu se mai înțeleg între ei și preferă să facă alianțe politice cu ungurii, chiar cu prețul pierderii de suveranitate și unitate. Iar ca român din Basarabia și lider al unui partid unionist sunt nevoit să apăr românismul și unionismul de românii de la AUR, care au compromis politic ideea de unitate românească peste Prut prin diferite asocieri cu Rusia lui Putin.

Gândiți-vă ce crede un român și un unionist din Basarabia, atunci când statul român susține deschis un partid statalist la alegerile parlamentare, iar din România vine AUR care fărâmițează unionismul și-i diminuează șansele de a accede în Parlament?

Așa cum sovieticii i-au închis pe timpuri României gura să nu pomenească de Basarabia, la fel acum comisarii de la Bruxelles i-au băgat pe gât României mesajul de „susținere a integrării europene a R. Moldova”, pe care oamenii politici și partidele politice de la București îl repetă ca papagalii. Acest fapt ascunde incapacitatea de a-și impune propriile interese naționale la nivel european, dar și eșecul în gestionarea „dosarului basarabean” timp de trei decenii.

Ce trebuie să se înțeleagă la București, Bruxelles sau Washington, dar mai ales românii de pe ambele maluri ale Prutului, este faptul că această entitate statală n-are șanse de izbândă împotriva influenței ruse de una singură, chiar dacă este ajutată de tot spațiul comunitar și euro-atlantic. Unica posibilitate reală de a salva R. Moldova și cetățenii ei de Rusia, posibilitate în care converg interesele transnaționale ale UE și cele naționale ale României, este pregătirea unei perspective de restabilire a suveranității românești asupra teritoriului încă controlat de la Chișinău. Acest lucru l-au înțeles România și Marile Puteri în anul 1918, când au făcut Unirea, și aceasta este unica acțiune justă în vederea înlăturării consecințelor pactului Hitler-Stalin pentru Europa, România și R. Moldova.

VL: Ambii preşedinţi actuali de la Chişinău şi Bucureşti par să împărtăşească aceeaşi poziţie cu privire la traiectul Basarabiei spre Europa, în siajul Berlinului,  ca stat semi-eşuat, care încearcă să facă reforme în justiţie şi economie, cu o parte a teritoriului ei controlată de separatiştii transnistreeni, giraţi de unităţi ale armatei ruse. Cum explicaţi această poziţionare şi care e poziţia PUN?

OŢ: Felul cum au fost măsluite alegerile în R. Moldova, graba noii puteri și a președinției de a-l invita pe Kozak, umilitor și absolut nejustificat, camuflând agenda, ne arată o față jalnică a noii conduceri a R. Moldova. Puterea de la Chișinău rămâne la fel de servilă dictatului de la Moscova, impus prin influența diversității de agentură plasată cu abilitate în funcțiile-cheie sau în anturajul factorilor de decizie, dar și prin multitudinea instrumentelor de constrângere social-economice, religioase și informaționale ale Rusiei. Restul deputaților, miniștrilor și funcționarilor, dar și simplii cetățeni, entuziasmați și exaltați de contextul schimbării spectaculoase sunt doar niște figurine de decor, așa cum au fost și deputații Blocului ACUM în iunie 2019, când Kozak a setat guvernarea hibridă ACUM-PSRM.

La 82 de ani de la Pactul Hitler – Stalin, R. Moldova, o creațiune statală stalinistă, separatistă și antiromânească, rămâne o jucărie în mâinile intereselor marilor puteri, iar viitorul său politic are o idee fixă, setată la Moscova și negociată chiar cu unele cancelarii occidentale, mai ales la Berlin – federalizarea, cu două sau trei entități politice, bilingvismul „moldo-rus” și națiunea civică moldovenească. O asemenea creațiune poate și să devină parte a Uniunii Europene, Rusia n-ar avea nimic împotrivă, pentru că ar fi un „cal troian” al intereselor sale în spațiul european și în România. Cu asemenea agentură plasată în toate pozițiile de putere de la Chișinău, fie direct (prin partidele satelit), fie indirect (prin cele "proeuropene"), Kremlinul chiar n-ar avea nicio emoție și grijă de viitor.

Dacă continuă la fel, România se va pomeni la hotar cu o republică moldovenească mai periculoasă ca RSSM, pentru că de ultima era despărțită de trei rânduri de sârmă ghimpată. Puterea de la Chișinău, indiferent de culoarea partidelor politice de la guvernare – proeuropene sau euroasiatice – va avea o vocație statalistă, cu accente pragmatice față de România, în funcție de interese și necesități, pe alocuri ostile, pentru că ele vor fi dictate în altă parte. Iar Homo Moldovanus cu cetățenie română a împânzit România, împreună cu alți mii de ruși, ucraineni, găgăuzi sau bulgari cu cetățenie, unii dintre care nu-s deloc favorabili și loiali statului român. Din contra. Aceștia vor forma armata Kremlinului în destabilizarea României și implicit a Uniunii Europene, așa cum au făcut kominterniștii moldoveni prin anii 1944-1948 sau în timpul revoluției din decembrie 1989. Și evident adio pentru limba, cultura și identitatea românească, care nu mă mir să fie asaltate chiar cât de curând în programele școlare, universitare, spațiul public și discursul politic.

Din acest punct de vedere, prestanța diplomației românești și a clasei politice românești în ansamblu, inclusiv a Președintelui Iohannis, față de interesele României la est de Prut este lamentabilă și probabil cea mai catastrofală  de după plecarea președintelui Băsescu. Pentru că nu poți veni la Chișinău să legitimezi treizeci de ani de independență a unui teritoriu care ți-a fost furat abuziv, prin ocupație. Este la fel cum un președinte al Ucrainei, s-ar duce peste treizeci de ani să legitimeze independența Donbasului sau a Crimeii.

PUN spune de la Chișinău, atât României, cât mai ales cetățenilor R. Moldova, că atunci când încalci legitățile istorice fundamentale, nu aștepți prosperitate şi viitor sigur. Nici securitate, nici justiție, nici salarii, nici pensii, nici indemnizații, nici subvenții în agricultură, nici libertate, nici respect. Independența acestei construcții neostaliniste convine doar intereselor Federației Ruse, care o folosește împotriva României şi Occidentului; diverșilor acoliți ai intereselor sale, care în spatele acestor interese geopolitice își văd de propria bunăstare; politicienilor, deputaților, funcționarilor, judecătorilor şi procurorilor cinstiți sau corupți, pentru care această ipostază de independență este comodă, avantajoasă şi profitoare.

Unicul ideal de acțiune şi sacrificiu este reîntregirea cu România, care ne va duce direct în Uniunea Europeană şi va atrage scutul de securitate NATO. Dar pentru asta trebuie să gândim  cu luciditate şi să acționăm cu fermitate, pentru ca procesul de reîntregire să devină  de neoprit!

Vă mulţumesc pentru răspunsuri!