Republica Moldova - Președintele Maia Sandu și premierul Natalia Gavrilița - reprezentanți ai unei anexe politice externe

Pe 27 august 1991 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care timp de 60 de ani a fost parte a Uniunii Sovietice, își declara independența. Acesta a fost considerat un prim pas pentru reunificarea teritoriului românesc de pe ambele maluri ale Prutului. Deși au trecut 30 de ani de la declararea independenței, moldovenii își revendică chiar și astăzi libertatea, limba natală și aspirațiile spre un viitor mult mai bun. Aceste lucruri sunt vis care poate să devina realitate doar prin voința politica ale autorităților de la Chișinău. Atât integrarea în Uniunea Europeana cât și integrarea în NATO se pot realiza simplu prin Unirea cu Romania.

Alegerile anticipate din Republica Moldova din 11 iulie 2021 au reliefat însă dorințele stataliste ale oamenilor politici de la Chișinău, în ciuda faptului că un sondaj de opinie recent arată că mai mult de jumătate dintre cetățenii moldoveni își doresc unirea cu Romania. Pe palierul unionist există 3 formațiuni: PUN (Partidul Unității Naționale) condus de către Octavian Țîcu, AUR și MPU (Mișcarea Politică Unirea) formată din mai multe partide de dreapta unioniste (PL- Partidul Liberal, PLR- Partidul Liberal Reformator, PNL, USB - Uniunea Salvați Basarabia). Aceștia din urmă au acceptat propunerea AUR, și au candidat pe liste comune la alegerile anticipate din 11 iulie. Bineînțeles că mașinăria de propagandă globalistă nu a ezitat ca în campania electorală să eticheteze orice mișcare unionistă conservatoare drept homofoba și extremistă pentru a deturna atenția publică de la acțiunile lor stataliste.

Pe partea stîngă PSRM-ul lui Igor Dodon, șifonat din confruntarea cu Maia după ce a pierdut alegerile prezidențiale a făcut un bloc electoral cu PCRM-ul condus de către marxistul Voronin(Partidul Comuniștilor). Vladimir Voronin, deși s-a atacat constant în ultimii 10 ani cu socialistul Igor Dodon, a fost „consiliat” de puterea de la Moscova să refacă alianța cu socialiștii, ca să le aducă celor din urmă puncte în plus la alegeri. Bineînțeles că aceasta alianță a fost compromițătoare și a fost în ajutorul partidului PAS al cărui lider incontestabil este președintele Republicii Moldova, Maia Sandu.

Situația de la Chișinău este destul de complicată, având în vedere că Republica Molodva este un stat care se întreține permanent din ajutoare provenite atât de la București cât și de la Bruxelles sau Moscova. PAS reprezintă partidul progresist, „pro-european” de duzină, care sprijină necondiționat orice demers venit de la Bruxelles și Berlin, dar care dincolo de propagandă și imagine, politica parlamentarilor PAS se oprește doar la slogane repetitive. Din nefericire pentru Republica Moldova, cetățenii care au votat într-un procent covârșitor PAS, au votat de fapt slogane propagandistice lipsite de conținut. Practic în campania electorală PAS a exploatat sentimentul anti-rusesc în favoarea „partidelor pro-europene”, dar care nu sunt și pro-romanești. Parlamentarii PAS nu au răspuns emoției electoratului în niciun fel, plimbandu-se constant de la Moscova la Bruxelles.

În mod real, parlamentarii PAS au dovedit până acum că sunt o adunare de oameni care nu ies din cuvântul „consilierilor” lor de la Konrad Adenauer Stiftung (fundația CDU, condus de cancelarul Angela Merkel). Până la acest moment Parlamentul de la Chișinău nu au promovat proiecte care să reprezinte sau să dea soluții pornind de la realități locale, ci doar a importat slogane ale popularilor europeni. Atât președintele Maia Sandu cât și premierul Natalia Gavrilița se comportă ca niste reprezentanți ai unei anexe politice externe, proiectând viziunea PPE în legătură cu prioritățile și interesele Republicii Moldova. Din cauza modului de lucru al autorităților centrale basarabene, cetățenii Republicii Moldova au început să considere că marile decizii se iau în altă parte și că oricât de mult s-ar declara ei unioniști în sondaje, aceasta opțiune este descurajată de marile puteri ale Uniunii Europene.

Aflat într-o vizita la București, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, a vorbit despre drumul european pe care dorește să-l urmeze și a catalogat Romania drept partener strategic pe calea integrării europene, în schimb nu rostit niciun cuvânt despre limba, cultura și unitatea românească. Tot domnul Igor Grosu, la evenimentele dedicate celor 30 de ani de independența a rostit, în prezenta autorităților de la București, un discurs menit să distrugă dezideratul unionist: „"la 30 de ani de independenţă, Moldova abia învaţă să fie stat. Un stat tânăr, cu instituţii fragile, în plină formare, care trebuie consolidate şi dezvoltate". El şi-a exprimat totodată convingerea că, "după atâtea eşecuri, (...) după 30 de ani, vom construi un stat pentru oameni".

Nu pot exista state separate pentru frații români. Moldova nu trebuie să devina stat, Moldova trebuie să revină în granițele României.