Sistemul public de sănătate din România, un adevărat hazard.

Unul dintre punctele nevralgice ale sistemului public de servicii din România este cel de sănătate. De 15 ani și mai bine este în flăcări și în curând va fi scrum!...

Contribuabilii români cotizează  lunar aproximativ 10% din venituri pentru întreținerea uni sistem aflat în moarte clinică deja de câțiva ani buni.

Un sistem învechit,  slăbit, corupt, cu tot mai puțini medici și personal calificat care au ales să emigreze spre țări în care sunt plătiți mai bine și au condiții decente de muncă.

Sunt peste 350 de spitale de stat în România construite înainte de revoluție. În ultimii 30 de ani investiţiile în spitale noi au lipsit. Singurul construit de stat este cel din Mioveni, finalizat în 2019.

Fosta guvernare PSD-istă a promis 8 spitale regionale finanțate și din bani europeni. Niciunul nu a fost realizat. Au fost doar promisiuni deșarte. Nici celelalte guvernări (PDL, PNL) nu au făcut mare lucru. Au oferit doar critici sterile nu și soluții.

 A venit tragedia COLECTIV (octombrie 2015) în care și-au pierdut viața peste 64 de oameni.  Unii dintre cei salvați în incendiu, au murit de infecții spitalicești sau pentru că nu au putut beneficia imediat de asistență medicală de specialitate pentru arși, deși exista un spital nou nouț creat special pentru așa ceva. Era închis. Nu il inaugurase nimeni. 

Nu am învățat nimic din COLECTIV.  Asistăm neputincioși  de vreo 15 ani la  tragedii  în mai multe spitale din țară, soldate cu victime (arse de vii).  Maternitatea Giulești, august 2010 (6 nou născuți) Piatra Neamț, noiembrie 2020 – (10 morți) , și mai nou, de câteva zile, februarie 2021 ( la mai puțin de două luni de la tragedia de la Piatra Neamț), Institutul Matei Balș - care primea exclusiv pacienți cu COVID – (10 victime).

Managementul prost, de cele mai multe ori politizat, lipsa investițiilor în spitale noi, sau modernizarea celor vechi, corupția și nepăsarea, au dus în repetate rânduri la tragedii umane semnificative.

Ce mai recentă, aceea de la Institutul Matei Balș, un institut construit în 1953, în care, conform declarațiilor Ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, s-au investit bani în ultimii ani și care a avut un management stabil (23 de ani a fost condus de Dr. Streinu Cercel, proaspăt devenit politician PSD) a survenit datorită improvizațiilor făcute de pacienți pentru a se încălzi. Frigul din spital i-a obligat pe unii pacienți să își aducă aeroterme și în urma unui scurt circuit, combinat cu încărcarea de oxigen din aerul saloanelor destinate pentru COVID au produs un incendiu.

 Aici și în general în România, nu există personal  tehnic calificat (sunt slab pregătiți și prost plătiți) și nu există planuri concrete de construcție a unor spitale de la zero. De exemplu la Institutul  Matei Balș există doar 2 electricieni angajați care să deservească întregul spital. 

S-au făcut comisii, analize, întâlniri, chiar convocate la Cotroceni de președintele Iohannis însă fără nici un rezultat sau soluții practice de oferit. Au fost doar bifate niște întâlniri, Nu există un raport sau concluzii privind măsurile concrete pentru spitale după cele două întâlniri ale şefului statului.

O altă cauză a tragediilor o constituie și lipsa controalelor de specialitate din partea personalului Direcțiilor de sănătate publică, (instituții la fel de politizate ca și managementul spitalelor). Aceștia sunt foarte puțini  raportat la numărul de spitale existente și cei care sunt, nu își fac treaba cum trebuie.

Singura soluție pe termen lung pe care o văd specialiștii este construcția de spitale noi de la zero, obiective pe care și le-a asumat fiecare ministru care și-a preluat portofoliul Sănătății, dar pe care niciunul nu l-a realizat!

După toate aceste tragedii, încă nu există rapoarte oficiale, vinovați, responsabili sau măcar concluzii din care să învățăm ceva.

În continuare se moare repetat în spitalele publice din România, singura soluție ca să ieși viu dintr-un spital este să mergi în sistemul privat, unde e mai scump dar ești tratat civilizat.

Privatizarea serioasă a sistemului de sănătate este o altă soluție viabilă și de lungă durată. Doar cu investiții serioase vom avea și rezultate. Statul a dovedit de nenumărate ori că este cel mai prost gestionar al banului public inclusiv în sănătate. Deci, să îi lăsăm pe alții să se ocupe. Oricine dar nu statul! 

Știm, sănătatea costă, pe unii chiar viața!