Columbia un conflict nesfârșit (partea a II-a)

Columbia a îndurat cel mai mare și mai lung conflict din vestul emisferei. Valurile succesive de confruntări dintre gherile, guvernul Columbian și forțele paramiitare au cauzat enorme pierderi de vieți omenești și au slăbit puterea legilor columbiene....

Venirea la coducerea Columbiei a noului președinte Alvaro Uribe Velez, acesta a solicitat încă de la începutul mandatului sau Statelor Unite ale Americii sprijin în detecarea și doborârea avioanelor suspecte care părăsesc Columbia încărcate cu droguri. La rândul său, guvernul american se îndreaptă spre o implicare tot mai puternică în războiul civil columbian, sperând să-şi extindă asistenţa militară dincolo de operaţiunile anti-drog. Astfel, administraţia Bush a cerut recent Congresului fonduri suplimentare pentru combaterea răpirilor teroriste din Columbia şi extinderea suprafeţelor controlate de autorităţi, dorindu-se astfel a se pune capăt restricţiilor legale care limitau participarea militară americană în Columbia la operaţiunile privind narcotice. Mai mult, SUA trimițând și trupe speciale de elită, cunoscute sub denumiera de Beretele Verzi; Sosirea Beretelor Verzi a semnificat un efort american mai agresiv de a ajută forţele columbiene împotriva gherilelor. Misiunea americană, considerată extrem de periculoasă, a fost echipată cu mai multe elicoptere Blackhawk, un echipaj medical complet, punându-se în funcţiune din timp un sistem de comunicaţîi precum şi incinte puternic fortificate.

Cu toate că ajutorul oferit de Statele Unite ale Americii era pe hârtie doar în scopuri anti-drog, această s-a extins și aspura probelmelor ce țin de politică internă și de securitate națională a statelor sud-americane, americanii susțînând că există o legătură justificată între operaţiunile anti-drog şi cele anti-insurgenţi; acest argument fiind justificat de faptul că au fost afectată piață drogurilor care a lovit chiar centrul economic al gherilelor. Prin distrugerea laboratoarelor de prelucrare a cocainei, prinderea în flagrant a traficanților și oprirea transporturilor de droguri, au făcut că guvernul statelor sud-americane, în special cel columbian, să poată destabiliza puterea gherilelor de a menține războiul contra justiției.
În anul 2006, Bush a cerut Congresului 550 de milioane de dolari în plus pentru combaterea drogurilor în Columbia dintre care aproape 400 de milioane de dolari vor fi alocate eforturilor militare şi poliţieneşti. Astfel, administraţia Bush propune păstrarea ajutorului militar pentru Columbia aproape neschimbat pentru anul următor, în ciuda solicitărilor unor membrii ai Congresului de a se acordă o mai mare importanţă programelor sociale. În plus, în vreme ce Planul Columbia urma să-şi încheie funcţionarea în 2006, în august 2004, conţinutul acestuia a fost inclus într-o operaţiune americană mai largă, care acoperă întreaga regiune şi nici nu are un termen limită – Iniţiativa Antidrog din Anzi, pentru care Bush a mai propus 735 de milioane de dolari în 2006.

Extradarea o alegere înțeleaptă. În urmă acordului semnat de către Statele Unite ale Americii cu guvernul Columbian prin intermdiul Ambasadei Americii din Columbia, a permis judecarea pe teritoriul statului american a suspectiilor extrădați. Lucru eficient, deoarece guvernul columbian a extradat o mare parte a suspectiilor de trafic de doguri într-un timp record, astfel, la începutul lui noiembrie 2004, Columbia a extrădat 13 suspecţi într-o singură zi, urmând că până la sfârșitul aceleiași luni să mai predea un grup de 15 columbieni, printre care şi Gilberto Rodriguez Orejuela, unul dintre capii Cartelului de la Cali (fiind cel mai puternic magnat al cocainei extrădat vreodată). Impactul acestor extrădări este însă unul greu de controlat. Pentru că, deşi acestea duc într-o primă fază la alterarea traficului de droguri, ele au că efect contrar creșterea prețului cocainei, dar și scăderea puritățîi acesteia.
În plus, cartelurile columbiene sunt un model de organizare mafiotă deosebită cu o structură în formă de plasă, în care fiecare grup este relativ autonom faţă de celelalte, acest lucru le oferă capiilor cartelurilor să se modeleze în orice situație după bunul plac în față activității autoritatiilor, iar extradarea sau uciderea acestora nu constituie o lovitură decisivă în dezintegrarea cartelurilor. De aceea, chiar şi extrădarea lui Gilberto Orejuela este considerată a avea un impact slab asupra traficului de droguri în general. Astfel, deşi extrădarea poate îmbunătăţi relaţiile bilaterale dintre state, nu se poate stabili cât de eficientă este în fapt pentru combaterea traficului de droguri; cel mai bun exemplu fiind cel al trecerii monopolului din tabăra Cartelului de la Medellin, care controla întrega putere încă din anii 70-90, lucru posibil în urmă capturării șefului Pablo Escobar la începutul anilor 90. Ulterior, puterea Cartelului de la Cali a trecut, o dată cu jumătatea anilor 90, în mâinile Cartelului Norte de Valle, pe lângă care au apărut noi şi noi carteluri, pregătite oricând să îi ia locul. Cu toate acestea guvernul columbian a câștigat un avantaj politic de pe urmă extradariilor cu toate că eficentă acetora în combaterea traficului de droguri nu este una semnificativă. e. În acest context, preşedintele columbian a reafirmat faptul că cei care doresc să evite extrădarea trebuie să demonstreze bună credinţă şi dorinţa de implicare activă în construcţia păcii.
 

Comerțul cu droguri este un fenomen economic într-o continuă expansiune care generează anual 400 de miliarde de dolari potrivit statisticilor expuse de Intrapol, de 10 ori mai mare decât orice alt comerț ilegal, acesta ducând la creerea unui monopol economic propriu cu un transfer de capitaluri aferent. Dar, dincolo de a fi un fenomen geoeconomic, traficul cu narcotice devine şi un fenomen geopolitic major. Organizaţiile criminale internaţionale care se îmbogăţesc din comerţul cu droguri dispun  în prezent de mijloace militare considerabile, ajungând uneori în situaţia de a ameninţa serios puterea de stat. Sau, după cum sublinia James Mills:

 „Imperiul Subteran are astăzi mai multă putere, avere şi autoritate decât multe naţiuni. Nu arborează nici un drapel pe terasa Naţiunilor Unite, dar are armate mai mari, agenţii de informaţii mai capabile şi servicii diplomatice mai influențe decât ale multor ţări”.

În cazul eșecurilor privind coruperea, capii cartelurilor regurg la violență drept instrument principal pentru a influență puterea politică determinând autoritățile să ia măsuri extreme de securitate. Un lucru sigur este ca autoritatiile și conducerea țărilor sud-americane, în special celor columbiene, întâmpina dificultăți în stoparea răspândirii lor în întreagă lume, deoarce veniturile câștigate de pe urmă traficului de narcotice poate în orice moment să destabilizeze ordinea socială prin achizițonarea de echipamente de ultima generație care pot crea probleme guvernelor, iar acestea din urmă trebuie să aplice măsuri pentru a oprii acest flux.