Conservatorismul Britanic, o tradiție ideoligică a secolului XX (partea a II-a)

Conservatorismul, o doctrină în antiteză cu burghezia, un răspuns împotriva liberalismului....

Începutul secolului XX îi găsește pe conservatorii biritanici într-o situație dificilă conștientizând că lipsa oferteie politice nu le mai garantează păstrarea partidului la guvernare prin vot universal, astfel imaginea conservatorismului britanic la început de secol este descrisă că fiind într-o situație extrem de grea datorită socialismului, care prevedea ideologii atractive. Conservatorismul cu principiile sale bazate pe tradiționalism, cu principii și politici învechite nu mai făcea față unei societăți ce nu îndeplinește tiparele de organizare politică a societățîi. Votul universal îi determină pe conservatori să răspundă la cererile electorale referitoare la claritatea doctrinară. Herbert Spencer, un faimos gânditor și sociolog britanic, cere propriului pardit din 1880 și întoarceea la principiul liberului schimb, acest principiu fiind abandonat în schimbul acțiunii sociale.

O etapă caracteristică din secolul XX, a conservatorilor britanici este „pasul înapoi”, acesta reprezenta reîntoarcerea populației la valorile liberale caracteristice secolului al-XIX-lea. Aceste valori au fost adaptate și modificate astfel încât să se portiveasca societățîi britanice de după cel de al-doilea Război Mondial. Conservatorismul britanic în perioada interbelică prevedea apărarea clasei mijlocii și superioare.

Conservatorismul a devenit o ideologie ce a acordat claritatea doctrinară necesară partidului în competițiile electorale care au avut parte în secolul XX. Construirea unei idelogii, apare din necesitatea găsirii unor răspunsuri la problemele actuale ale societățîi, această ideologie are rolul de a trasa niște puncte de acțiune pentru rezolvarea problemelor. După gândirea conservatoare clasică, s-a definit că acest nou curent conservator a trebuit să facă faţă problemelor create de votul universal, acesta reprezentând un obstacol. Accesul conservatorilor britanici la guvernare a fost blocat și potrivit lui Lord Hugh Cecil, politician al Partidului Conservator britanic, trebuia să existe un set de principii bine determinate. Lord Hugh Cecil a învinuit liderii conservatori de „ atitudini de tipul catch all, apelul la practici whig şi înclinaţia spre programe sociale”.

Edmund Burke, a fost un on de stat irlandez, un teoretician politic numit și „părintele” conservatorismului sau „ întemeietorul”. A servit ca membru a parlamentului, a Camerei Comunelor, ieșind în evidență ca lider și orator de opinie publică. Acesta a dezvoltat viziunea revoluționarilor cu privire la natură ființei umane și a libertății. Spiritul conservator a lui Burke reiese din lucrarea sa intitulată „Reflecții asupra Revoluției din Franța”, unde prezintă un ansamblu de idei conservatoare și susține că este un lucru inutil să se schimbe instituțiile vechi sau să fie înlocuite. Edmund Burke, creează adavărurile fundamentale ale gândirii conservatoare sub formă a șase teme de refectie care au rămas actuale în timp. Pe baza gândirii lui Edmund Burke s-a determinat o delimitare ideologică. Teoretizează înțelegerea societățîi ca și un organism cu reguli ca tema fundamentală pentru curentul conservator.
Apariţia socialismului în Germania, a însemnat pentru conservatorism o altă provocare ideologică, care de această dată apară în mare parte aceleași valori ca și conservatorismul. După cele două Războaie Mondiale, conservatorismul a fost afectat în raport cu fascismul și era aproape imposibil de distins sensul cuvântului conservatorism.

Harold Macmillan, un politician britanic, care a deținut funcția de prim ministru al Marii Britanii, a încercat să se abată de la  ideologia existentă și să aducă la egalitate conservatorismul cu principiile economice keynesiene. Harold Macmillan, a recomandat spre aplicarea capitalismului reglementat pentru că această politică păstrează principiul conservatorismului și necesită cunoștiintele reultate din experiență conservatoare. El susține că un principiu al curentului conservator este oferirea omenirii a unor oportunități egale, ocupându-se cu problemele aflate în economie. Harold Macmillan, s-a făcut remarcat în timpul Primului Război Mondial și a fost membru a Camerei Comunelor, care este un organism legislativ, a fost ales în funcția de secretar parlamentar. La finalul războiului Harold Macmillan a fost secretar de stat făcând parte din guvernul lui Winston Leonard Spencer Churchill, a fost numit în funcția de lider al partidului conservator.

Conservatorismului britanic a cunsocut începând cu anul 1950 dominația gândirii lui Macmillan și s-a conștientizat necesitatea partidului de a răspunde forțelor de natură materială care au devenit tot mai puternice. Politicile conservatoare sunt dominate de trei mari organizații : The Conservative Political Center, One Nation Group și Bow Group, acestea au la bază institute de cercetare care sunt fundamentale ideologiei. Conservatorismului britanic adoptă o strategie de a combate socialismul luptând chiar cu propriile sale arme, această strategie a adus ca urmare o serie de trei victorii electorale britanicilor.

Conservatorii britanici din partid au decis să renunțe la politicile keynesiste, revenind la liberalism. Margaret Thatcher, prima femeie care a ocupat funcția de prim-ministru în Regatul Unit, a reușit să unifice interiorul partidului, transformând conceptele economice în valori morale și totodată transformând conservatorii britanici care au aderat la principiile thatcherismului. Margaret Thatcher, primul premier britanic care a fost ales de trei ori consecutiv în funcție. A rămas în istorie ca fiind prima femeie prim-ministru din Europa. Thatcher, a implementat introducerea economiei  laissez-faire, prin care scutea guvernul de a intervenii între tranzacțiile încheiate între părțile private, care prevedeau subvenții, tarife, reglementări și privilegii. Margaret Thatcher, a condus și grăbit economia britanicilor la liberalism. A fost cel mai cunoscut lider politic conform spuselor lui Winston Churchill. Aceasta  a condus pe conservatorii Marii Britanii la o victorie electorală importantă ca urmare a unei înlănțuiri de greve considerabile în timpul iernii, cum este numită și „Iarna nemulțumirii”.

Primul mandat a lui Thatcher a avut un impact important asupra economiei, a creat un program de privatizare a industriilor de stat inclusiv a serviciilor publice astfel ducând la o creștere a numărului de acționari individuali de până la trei ori. Margaret Thatcher este denumită și “doamna de fier”, pentru că a reușit să modeleze conservatorismul în Marea Britanie, după proprile dorințe și să facă față într-o lume condusă în general de bărbați. Reprezintă un simbol emblematic în istoria conservatorismului britanic al secolului XX.

Alături de doamna de fier a Marii Britanii se regăsește și Winston Leonard Spencer Churchill, ca un simbol al curentului conservator, primul ministru al Regatului Unit în timpul celui de al-doilea Război Mondial, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai puternici și buni lideri de război. Winston Churchill, este singurul prim-ministru laureat la Premiul Nobel pentru literatură al Marii Britanii și este prima persoană care a primit titlul de  Cetățean de Onoare al Statelor Unite. Winston Leonard Spencer Churchill, a fost crescut în spiritul conservator, ajungând să critice în cariera sa politică faptul că propriu său partid se asemamnă din ce în ce mai tare cu partidul, acceaptă schimbarea și se ferea de noutate, căutând astfel să pună în balanță necesitatea schimbării cu dorința păstrării tradiției. Motivele lui Churchill nu se îndreptau spre progres el încercând să păstreze trăsăturile specifice curentului conservator.

Apogeul atins de Partidul Conservator al Marii Britanii se află la începutul secolului XX, acesta a fost împiedicat de victoria Partidului Liberal. Parcursul curentului conservator a reprezentat o trecere de la o stare spirituală la o ideologie. Conservatorismul se caracterizează prin reîntoarcerea la tradiții, la trecut, reprezentând o formă ideologică care prevede mereu întoarcerea în timp. Este văzut că și un ansamblu de covingeri, credințe, valori și atașamente, care ne se vor demoda niciodată și vor avea mereu actualitate.
Partidul Conservator, este cunoscut ca un partid politic care prevedea respectarea principiilor directoare, promovarea proprietatiilor private, menținerea puternică a forței militare. Păstrarea tradiției, a valorilor, moravurilor și a instituțiilor culturale au făcut posibil faptul că acest partid conservator să domine viață cetățeniilor britanici din seculul XX, transformând curentul politică conservator într-o ideologie.