Migrația între conservatorismul european și multiculturalismul cultural ( partea a II-a )

Migrația a existat din cele mai vechi timpuri și se dezvoltă tot mai puternic. Europa a devenit Raiui migranților dar populația statelor membre rămâne conservatoare atunci când se pune în discuție acceptarea în societate a migranților...

Acceptarea de căttre statele europene a unui număr mare de migranțil duce implicit la modificarea componenței religioase, etnice socială. Astfel pot apărea fenomene de ripostă din partea unor grupări extremiste, a cetățenilor autohtoni prin faptul că s-a observat o creștere a violenței și a infracționalității. Deoarece o parte dintre migranți nu reușesc să se adapteze noilor reguli de conviețuire socială, apare lipsa de siguranță atât pentru migranți, cât și pentru locuitorii statelor primitoare, datorită diferenței de cultură, nivel educațional, religie, imposibilității integrării profesionale și sociale a migranților, a ocupării locurilor de muncă. Acest lucru se datorează  în primul rând pentru că marea majoritate a imigranților nu cunosc limba statului în care ajung, a bolilor pe care le propagă în comunitate datorită lipsei îngrijirii medicale ( mulți dintre imigranți nu au vaccinurile făcute), a condițiilor grele de trai și a imposibilității asigurării unei vieți decente datorită sărăciei cu care aceștia se confruntă în continuare. 

Țările arabe, unde migranții s-au născut și au trăit până la apariția nevoii de salvare individuală și a famiiliilor, de migrare și-au pus amprenta și asupra mentalității, comportamentului și tradițiilor cetățenilor care au migrat. Aceștia, deși au venit în Europa, disprețuiesc unele lucruri considerate absolut normale și obișnuite în Occident, comunitățile arabe respectând, chiar dacă au migrat în aceste țări europene, un cod strict de comportament așa zis moral și standarde de vestimentație, la care cu siguranță nu doresc să renunțe și cel mai probabil, indiferent de măsurile luate de statele care i-au primit, nu vor renunța.  Astfel femeilor le este interzis prin Coran purtarea de îmbrăcăminte decoltată, transparență, scurtă sau mulată pe corp, viu colorată sau stridentă, să-și prindă părul în coadă de cal. Bărbații nu au voie să-și lase părul lung, nici femeile, nici bărbații nu au voie să poarte blugi strâmți sau scurți. Este interzisă purtarea aparatului dentar, difuzarea filmelor cu eroi ca Batman, cu artiști homosexuali, se interzic păpușile Barbie, pisicile și câinii că animale de companie, studiul științelor politice, și bineînțeles consumul cărnii de porc și a alcoolului, interdicții majore pentru musulmani.

În marea lor majoritate musulmanii nu se îndepărtează de îmbrăcămintea tradițională arabă, conform mandatelor Coranului, se acoperă părul, uneori și fața, hainele sunt simple și de culoare închisă, arabii fiind conservatori în privința îmbrăcăminții. Femeile sunt, în majoritatea cazurilor discriminate, căsătoriile sunt în general aranjate de părinți, căsătoria trebuie să aibă loc doar între musulmani, pentru bărbați este permisă poligamia, pot să aibă până la patru soții, dacă situația financiară le permite tratarea egală din punct de vedere material a fiecărei soții. Toate acestea vor constitui adevărate obstacole în față integrării migranților în viață politico-socială a statelor care le-au oferi azil și reprezintă diferențe majore față de cultura europreană.
Fiind martori la violente în țările de origine, având și terorișți printre ei, apar inevitabil conflicte, violente și atacuri teroriste atât în comunitățile formate de aceștia în statul în care au ajuns, cât și violențe și atacuri teroriste îndreptate asupra populației autohtone. Majoritatea migranților sunt de religie musulmană și doar un  mic procent dintre aceștia sunt creștini.
De-a lungul istoriei, au apărut divergențe și aversiuni între arabii de religie musulmană și evrei, bineînțeles, în general vorbind. Această problema provine din trecut, după cum avem explicăția în Biblie, din vremea lui Avraam. Avraam avea doi fii, Ismael, cu mama sclava și Isaac, viitorul moștenitor al lui Avraam. Între cei doi fii au existat din aceste cauze divergente și răutăți, în urmă cărora Ismael, împreună cu mama lui au fost alungați, ceea că l-a făcut ostil față de toți frații lui. Evreii sunt descendenții fiului și moștenitorului lui Avraam, Isaac. Arabii sunt descendenții fiului lui Avraam, Ismael, astfel se explică ostilitatea dintre aceșți descendenți, cu rădăcini în religie. Arabii, în majoritate au aderat la religia islamică, având la bază Coranul în care există ideea unui conflict cu privire la Avraam, mai precis care dinte fii acestuia a fost fiul promis adevăratul moștenitor. Scriptura evreiască îl consideră ca fiu promis pe Isaac. Coranul îl consideră pe Ismael drept fiu promis al lui Avraam.

În Orientul Mijlociu, mii de ani arabii și evreii au trăit în pace, dar în epoca modernă ostilitățile au devenit, pe zi ce trece, mai evidente și mai sângeroase. Conflictul dintre arabi și evrei s-a amplificat după cel de-al Doilea Război Mondial, când poporul evreu a ocupat un teren care ar fi reprezentat vechiul stat Israel, locuit de arabi palestinieni, pentru reconstrucția statului Israel. Națiunile Unite au recunoscut, în ciuda protestelor palestinienilor, arabilor, în general ocuparea acestui teren de către poporul Israel. Arabii, ca națiune, s-au unit în decizia de a-i alunga pe israelieni de pe teritoriile locuite de arabi și au atacat Israelul, dar au fost învinși de evrei. Israelul reprezintă, ca și întindere de teren o țară mică, foarte bine organizată, cu o economie puternică și prosperă, bazată pe o riguroasă gândire, înconjurată la granițe de țări arabe mai mari că dimensiune, cum sunt Egiptul, Iordania, Irak, Siria și Arabia Saudită. Deoarece aceste țări cu credință musulmană au și locuitori fanatic religioși și promotori ai terorismului, îndoctrinați cu diferite principii ostile, este foarte grea menținerea păcii în această zonă. 

În ceea ce privește migrația populațiie de origine arabă în Europa, România nu a reprezentat o zona atractivă pentru musulmanii ilegali veniți în număr extrem de mare în Europa, această migrație, din punctul de vedere al siguranței cetățenilor români nu impune riscuri. 

Pentru ca o țară să fie atractivă din punct de vedere al intereselor imigranților aceasta trebuie să aibă o politică privind emigrația, care să avantajeze migranții, în special pe cei legali, trebuie să aibă o economie dezvoltată, să permită absorbția masivă a forței de muncă venită în exces, să aibă o industrie dezvoltată, o politică de protecție socială care să protejeze populația săracă, să asigure condiții de viață, securitatea personală, îngrijire medicală adecvată, să asigure condiții de educație copiilor migranților, avându-se în vedere că migrația arabilor a fost și este un fenomen de masă. Ca și demografie, datorită faptului că acești migranți au ca și obiectiv principal întregirea și dezvoltarea familiei, aceștia vor avea familii numeroase, potrivit conceptelor lor cultural și religioase, în comparație cu cetățenii țărilor în care au migrat, unde creșterea demografică este mult mai lentă. Aceste țări europene vor avea în viitor un procent în creștere de locuitori musulmani.

Din punct de vedere economic, găzduirea imigrantiilor este benefică deoarece reprezintă o creștere a forței de muncă, plătită de cele mai multe ori la valaorea  salariului minim pe economie, ceea ce duce la o dezvoltare. Datorită mediului în care s-au născut și în care au crescut, un mediu precar, imigranții nu am pretenții înalte de la țară care urmează să le devină casă, singură dorința a lor fiind siguranță. Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite au organizat cea de-a două conferință care a avut ca obiectiv stabilirea sprijinului cu privire la viitorul Siriei și a refugiatiilor musulmani. În urma dezbaterilor de la  conferință s-a reușit să mobilizeze acordarea de ajurtor umanitar pentru sirienii aflați atât în interiorul țării cât și pentru cei aflați în țările învecinate și inclusiv pentru comunitatiile gazdă care s-au angajat în oferirea de ajutor nevoilor mari ale sirienilor. Acest lucru reprezintă un mare pas în îndeplinirea scopului stabilit prin inițiativa strategică de a aduce la bun sfârșit misiunea de salvare și protejare a civilior sirieni. Astăzi putem vedea Siria ca fiind o barcă într-o mare de război.