Conflictul dintre creștinism și regimurile socialiste în Europa

De ce creştinii nu pot accepta socialismul? Ne întrebăm adesea dacă un credincios creștin ar trebui să fie conservator? Sau este mai mult în concordanță cu credința creștină, viața și identitatea să fii liberal? Sunt întrebări pe care trebuie să le ancorăm...

Termenii „conservator” și „liberal”, desigur, sunt folosiți frecvent în discursul politic, economic și religios uneori în mod excesiv și nu întotdeauna cu precizia cuvenită. Între 1948-1965, în România comunistă, puţini creştini erau activi în politică şi cei ce activau pe esechierul politic se fereau să-şi mărturisească credinţa. Ura comunistă față de credință este o caracteristică, nu o greșeală, precum a spus Karl Marx. Cei mai mulți sunt familiarizați cu linia sa conform căreia religia este „opiul poporului”. Ceea ce urmează este și mai clar: „Desființarea religiei ca fericire iluzorie a oamenilor este cererea pentru fericirea lor reală”. Religia poate arăta dorul omului de o existență mai bună, a susținut Marx, dar împiedică și visul să devină realitate. Și statele comuniste din Europa Centrală și de Est au suprimat religia. Poate cele mai cunoscute sunt atacurile comuniste poloneze asupra mișcării de solidaritate condusă de catolici în anii 1980.

Dacă ne uitam în statele care sunt conduse de către regimuri comuniste, observăm că nici astăzi nu s-a schimbat percepţia comuniştilor față de religie. Astăzi, Coreea de Nord își rezervă unul dintre cele mai aspre tratamente pentru cei aflați în posesia materialelor creștine. În Venezuela și Nicaragua, sateliți ai Cuba comuniste, comunitățile creștine sunt privite ca o amenințare la adresa dictaturilor și au fost vizate pentru eliminare. De la înființarea să, Republica Populară Chineză a încercat să controleze sau să eradice fiecare religie din granițele sale. Bisericile creștine sunt fie închise, fie forțate să predice linia partidului.

Biserica întotdeauna își cheamă adepții să caute dincolo de lucrurile acestei lumi. Pentru socialiști, această lume este tot ceea ce există - o lume a productivității și a bunurilor materiale, dar nimic altceva. Astfel, regimurile care conduc în numele său caută să distrugă sufletul și să nege orice libertate de conștiință. Credința, speranța, filantropia şi smerenia sunt idei periculoase pentru un sistem care se bazează pe frică și invidie. Și ceea ce este periculos trebuie distrus. Pentru a crea cerul socialist de pe pământ, credincioșii trebuie să-și abandoneze credințele sau să suporte chinuri şi pedepse groaznice.

Cum este, deci, socialismul ireconciliabil cu creștinismul? În primul rând, îi înlocuieşte pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos cu un materialism lipsit de substanţă. Materialismul spune, în esență, că idealismul este greșit atunci când vorbește despre realitatea supremă a minții și a spiritului și toate acestea. Acestă teorie materialistă propune ideea conform căreia întreaga istorie a omului a mers mai departe, condusă de forțe economice. Nu era niciun loc în acel sistem pentru Dumnezeu, astfel că ideologia comunistă a propus un sistem ateist şi până în prezent a rămas aşa, deoarece neagă în continuare existența lui Dumnezeu.

Un al doilea motiv pentru care creştinii nu pot accepta socialismul este că metodele sale sunt opuse creștinismului. Pentru un socialist nu există un pronia dumnezeiască sau principii morale fixe. Forța, violența, crima și minciuna sunt toate mijloace justificate pentru a aduce sfârșitul vieţii pe pământ. Vladimir Ilici Lenin, conducător al partidului bolşevic, într-o cuvântare către adepţii teoriilor comuniste: „Trebuie să fim pregătiți să folosim înșelăciune, înșelăciune și încălcarea legii, reținerea și ascunderea adevărului.” Aceste cuvinte încalcă principiile morale biblice şi sunt intrigante pentru creştini.

În al treilea rând, creştinii nu sunt de acord cu socialismul, din perspectiva lipsei de continuitate a propriei naţiuni, deoarece sfârșitul naţiunii şi ai statului în teoria neo-comunistă este o realitate temporară, o realitate interimară, care urmează să fie eliminată atunci când apare societatea fără clase.

Paradoxal, deşi astăzi asistăm la o reinstaurare a teoriilor comuniste privind prezenţa lui Dumnezeu în societate, oamenii acceptă cu mult mai uşor aceste teorii incompatibile cu fiinţa umană. Acum nu mai asistăm la impunerea ideologiei ateiste prin forţă fizică sau brutalităţi. În vremurile noastre, neo-comuniştii instaurează materialismul cu ajutorul politicilor publice impuse uneori chiar de către Uniunea Europeană prin votul europarlamentarilor socialişti. Valorile conservatoare sunt eliminate din materia şcolară în multe din ţările membre ale Uniunii Europene, astfel acestea să nu fie prezente în sistemul educaţional.

Dublul discurs este cuvântul care caracterizează activitatea majorităţii parlamentarilor europeni. Aceştia deşi în ţările de origine pozează în promotori ai valorilor creştine, în Parlamentul European susţin o agendă progresistă care are ca principal obiectiv eliminarea prezenţei lui Dumnezeu în societate.