Implicaţiile teoriei dependenței din perspectivă conservatoare

Capitalismul nu poate fi redus doar la promovarea pieţei libere. Capitalismul în fapt a oferit libertăți importante dincolo de cumpărare și vânzare....

O mare parte din discuția recentă a chestiunii subdezvoltării a fost pusă pe tapet de către așa-numiții „teoreticieni ai dependenței”. Economiști și sociologi presupuși marxişti  au argumentat părtinitor această teorie a dependenței care acceptă anumite concepții neomarxiste despre natura dezvoltării și subdezvoltării, în special concepția interdependenței economiei mondiale capitaliste și propunerea conform căreia dezvoltarea și subdezvoltarea sunt aspecte parțiale, interdependente, ale unui sistem global. Teoreticienii dependenței sunt preocupați în special de efectele asupra structurii de clasă  în societate. Cu toate acestea, în mod paradoxal aceşti neomarxiști sunt de acord că libertatea individului este cea mai importantă valoare politică, în ciuda faptului că promovează, sub perdeaua eradicării sărăciei, încălcarea acesteia.

Capitalismul nu poate fi redus doar la promovarea pieţei libere. Capitalismul în fapt  a oferit libertăți importante dincolo de cumpărare și vânzare  incluzând aici drepturi esenţiale într-o societatea democratică cum ar fi libertatea de exprimare, adunare, cult, publicare, mișcare, participare politică.

Din fericire această mişcare a teoreticienilor dependenţi datorită ambiguității mesajului, nu a atras atenție serioasă. În încercarea de ne convinge de bune intenţii, au  dezvoltat conceptul de autonomie economică. În studiul propus de către aceştia deşi se afirmă că poziția națiunilor mai puțin dezvoltate este structural dependentă ulterior promovând totuşi ideea unei necesităţi de autonomie economică, dar totodată păstrând menţiunea că prosperitatea economică este inaccesibilă prin definiție. Aceasta este o dovadă a faptului că ne aflăm în faţa unei încercări lamentabile de alcătuire a unui studiu fără o cercetare serioasă şi fără consecventă.

În primul rând, promotorii dependentei au picat în capcana unei economii nivelate pentru toate ţările indiferent că vorbim ​​regimuri de comerciale, cât și de regimuri monetare. În al doilea rând, teoria dependenţei nu recunoaște politica de putere între țări. Bine sau rău, marile puteri politice vor influenţa întotdeauna sistemului economic internațional având ca obiectiv punerea în practică strategiile proprii de dezvoltare. Parafrazându-l pe economistul Robert Gilpin, profesor emerit al Universităţii din Princeton, New Jersey, putem spune că puterile dominante din sistemul internațional joacă un rol major în definirea scopul economiei internaționale și principalele reguli care guvernează activități economice internaționale.

Politicile și strategiile ale neomarxiştilor reprezintă o asuprire asupra unei părţi din societate şi presupune că prosperitatea statelor europene în curs dezvoltarea este  responsabilitatea ţărilor dezvoltate. Astfel, în concepţia economiştilor socialişti dezvoltarea,strategiile și finanțele sunt produse, ambalate și trimise către ţările în curs de dezvoltare de către statele puternice din punct de vedere economic. Aşadar deşi se promovează o falsă egalitate, beneficiarii sprijinului pentru dezvoltare sunt de obicei marginalizați. Teoria dependenței atribuie sărăcia unei părţi a Europei şi bogăţia celeilate părţi, neluând în considerare schimburile comerciale şi de resurse umane între toate statele Europei. Același tipar se distinge între modernişti și conservatori, accetuand o prăpastie între cele două viziuni, ignorând interdependenţa dintre aceştia.  Prin punerea în practică a  acestui concept de politica socialistă asistăm la o polarizare a societăţii intre bogaţi şi săraci, modernişti şi conservatori, între oameni liberi şi dependenţi.

Un exemplu trist de polarizare a societăţii europene şi  impunere a intereselor individuale prin asuprire a avut loc recent când Ursula von der Leyen a anunțat că va face tot ce-i stă în putere pentru a suspenda accesarea fondurilor europene de către statele membre UE care nu respectă drepturile persoanelor LGBTI şi pentru a aduce guvernele acestor ţări în faţa justiţiei europene. Aşadar doamna Președinte al Comisiei Europene, aplicând principiile teroriei dependenţei, vine de pe o poziţie de forţă şi propune impunerea de sancţiuni financiare unor ţări în curs de dezvoltare asta deşi toate ţările contribuie la bugetul Uniunii Europene, chiar dacă nu au aceeaşi misiune, viziune şi valori.

Prin această acţiune din cauza avantajului său strategic, doamna Ursula von der Leyen încearcă să sufoce și să supună cultura și sistemul de valori a altor ţări europene. Astfel se încearcă într-un mod grosolan schimbarea valorilor şi viziunilor unor naţiuni sub ameninţarea riscului  pierderii mijloacelor financiare pe drumul spre dezvoltare.

Concluzionând, dependenţa faţă de o putere politică duce la o schimbare de viziune împotriva propriei voinţe, polarizează societatea şi asupreşte pe cei mai săraci în ciuda faptului că promovează egalitatea de şanse.