9 Mai – Europa şi / sau Creştinătatea?

Papa Ioan Paul al II-lea spunea în octombrie 2004: „Cu toate că din Constituţia UE lipseşte orice referire la rădăcinile creştine care stau la baza culturii tuturor naţiunilor UE de astăzi, eu sînt sigur că valorile Evangheliei vor inspira ...

9 Mai este o zi specială, d.p.d.v. istoric şi politic. 

Actualmente, pentru mulţi europeni, ea are  o semnificaţie plăcută, în primul rȃnd. Este ziua în care s-a încheiat oficial al doilea război mondial pe continentul european, prin semnarea actelor finale de capitulare necondiţionată a armatelor naziste europene, acte care au fost precedate de tot felul de documente semnate între armatele beligerante.

Ziua Europei, după cum mai este ea numită a fost menţinută ca sărbătoare pentru noua Europă, ce urma să fie ridicată din ruinele celui de-al doilea război mondial...prin Planul Marshall, plan care a debutat doi ani mai tȃrziu, în Europa. Iniţial, au fost invitate şi ţările estice, dar Moscova s-a opus şi a interzis şi statelor satelit participarea. Ce a urmat, ştim ne amintim bine, mai ales noi, esticii...

Ȋn 1950, ministrul de externe al Franţei de la acea vreme, Robert Schuman, a dat publicităţii declaraţia de la 9 mai, în care a propus coabitarea Franţei şi Germaniei, d.p.d.v. economic, plecȃnd de la producerea cărbunelui şi oţelului, iar pentru  acest scop s-a format CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului).

Astfel a început construcţia a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană... de la nevoi materiale concrete, de la lipsuri, de la temeri generalizate legate de un alt război mondial, de la perspectiva extinderii comunismului spre Europa de Vest, de la nevoia concretă de a plăti datoriile de război.

Dar această construcţie suprastatală, care deja a început să-şi arate limitele şi care are nevoie de o reformă structurală, nu putea pleca spre propria edificare fără o bază legală, constituţională. Prin urmare, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, neratificat de toate statele membre ale UE, a avut la bază un demers stufos d.p.d.v. legislativ şi destul de populat cu multe instituţii şi organisme legislative.

Nu vom face aici o trecere în revistă, fie şi a principalelor momente de constituire a UE, nu e cazul şi, evident, sunt alte surse de informare bine puse la punct, la îndemȃna oricui, pe internet.

Ceea ce vrem să surprindem este un detaliu important, prea puţin remarcat şi deloc evidenţiat în actualul efort legislativ de edificare a U.E. şi anume… creştinismul!

Papa Ioan Paul al II-lea spunea în octombrie 2004:

„Cu toate că din Constituţia UE lipseşte orice referire la rădăcinile creştine care stau la baza culturii tuturor naţiunilor UE de astăzi, eu sînt sigur că valorile Evangheliei vor inspira în continuare eforturile acelor oameni care sînt răspunzători de imaginea UE. Şi sper ca Europa să păstreze această moştenire spirituală ca bază a unităţii ei“.

Este foarte adevărat că d.p.d.v. istoric sunt recunoscute tradiţiile creştine ale Europei, că acestea sunt alăturate celorlalte tradiţii fondatoare ale Europei: democraţia şi filosofia greacă, dreptul roman. Ceea ce remarcăm la nivel politic este că rădăcinile fondatoare greco-romane sunt în continuare apreciate şi valorificate, în timp ce contribuţia creştinismului este anulată, prin scoaterea din documentele oficiale ale UE, prin combaterea acestuia de pe poziţiile propagandistice ale ideologiei de gen, prin ridiculizarea acestuia de pe bazele agitpropului progresist.

De exemplu, pentru înţelegerea acestor realităţi, ştiaţi că Tratatul de la Lisabona, care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană precum şi Tratatul de constituire a Comunităţii Europene, nu conţine nici un cuvȃnt care să facă referire la creştinism, Biserică, Iisus Christos, Dumnezeu?

De altfel, nici celelalte tratate ale Uniunii , nu sunt altfel formulate, de o alt fel de manieră prin care să se facă referire la aceste elemente care se constituie în evidenţierea acestei părţi importante a fondării UE şi anume creştinismul?

Fixarea locului acestei importante contribuţii la fundamentarea civilizaţiei şi culturii europene, şi anume ca importanţă nu mai mare decȃt a unei note de subsol dintr-o carte, la nivelul fundamentelor legislative ale Uniunii, evidenţiază cȃt se poate de clar că drumul pe care a apucat Europa este unul discutabil, chiar greşit!

O dovedeşte clar şi recentul summit de la Porto, la care Polonia şi Ungaria s-au opus includerii expresiei „egalitate de gen” , în declaraţia pe care au adoptat-o sâmbătă liderii statelor UE la summitul european ce s-a desfăşurat începând de vineri la Porto, Portugalia.

Textul, negociat în limba engleză de cele 27 de state membre ale UE, menţiona iniţial promovarea „egalităţii genurilor”, dar în declaraţia finală  liderii europeni se angajează să promoveze egalitatea „pentru fiecare individ”.

Este de folos să ne aducem aminte că mult înainte de descoperirea Lumii Noi, dar şi după aceea, în foarte multe documente ale vremii, actualul continent european era mai cunoscut  ca  fiind ,,Creştinătatea’’, nu Europa! N-ar strica să punem în minţile şi inimile noastre această informaţie, care vorbeşte despre actualele ţări europene ca fiind ,,una’’ din perspective spiritual-politice!