Cătălin Vasile: Prodocens Media este infrastructura media pusă la dispoziţia tuturor celor implicaţi în promovarea valorilor creştin-conservatoare

Așa începem și noi să ne transpunem cu mesajele Evangheliei, în primul rând, în forma accesibilă din vremurile actuale...

The Conservative Online prezintă în premieră, un interviu cu Cătălin Vasile, om de media, jurnalist video, dedicat valorilor creştine şi conservatoare, d.p.d.v. politic. Prin Platforma Prodocens Media, Cătălin Vasile şi echipa lui aduc ştiri relevante, interviuri importante cu oameni al căror impact în vieţile semenilor lor este unul pozitiv, constructiv. O bucurie şi o bună ocazie de apropiere, un prim interviu la Voci Conservatoare despre Cătălin Vasile şi proiectul Prodocens Media, resursă media video bazată pe valori conservatoare,  despre situaţia actuală din mass-media creştin-conservatoare din Romȃnia, în zona radio-tv şi online, precum şi despre Diaspora romȃnă.

Valentin Licxandru (V.L.): Pentru început, Cătălin Vasile, vă rog să ne spuneţi despre formarea dvs. academică. De ce  Politehnica, inginerie/IT, ASE, Tiffin University - MBA? Vag am o remanenţă mnezică legata de o specializare în Teologie? Ce fel de Teologie?

Cătălin Vasile (C.V.): Vreau să-ţi mulțumesc, Valentin, e o onoare să stăm de vorbă, aceasta este una din puţinele ocazii pe care le am avut până acum să vorbesc despre mine. Am discutat cu unii, cu alții despre anumite aspecte despre ceea ce ar reprezenta viața mea, dar așa un interviu la o asemenea publicație faimoasă nu am avut până în momentul de față, așa că îți mulțumesc foarte mult pentru această posibilitate.

Ne bucurăm să fim împreună şi dacă putem să împărţim ce avem, de ce nu? Cum am ajuns să mă fac inginer de calculatoare? Viața mea nu a fost așa în drum roz, ci cu multe urcușuri și coborâșuri. Sunt născut, crescut la țară, din localitatea Ciucurova, Tulcea, am venit la 14 ani în București cu dorința sută la sută de a face Teologie. De asemenea, mi-au  plăcut limbile străine şi, de asemenea, am făcut informatică încă din liceu, dar am încercat, prin ceea ce însemna în anii  ’90,  adică 1991 anul în care am venit eu în București, am încercat ,,cu degetul’’ calculatoarele. Practic începuseră să apară pe ici, pe colo prin anumite instituții și am fost beneficiar, am luat un pic de entuziasm de la ceea ce însemna la vremea respectivă MS Dos, MS Star etc. Dorința mea nu era de a merge înspre zona tehnologică, chiar daca azi sunt un pasionat de inginerie, chiar dacă mi-au plăcut foarte mult matematica, fizica.  Dacă ar fi să mă poziționez singur între uman și real, sunt undeva pe la mijloc; nu sunt, să spunem așa, foarte specializat, adică chiar nu mă interesează să dezasamblez un telefon mobil să văd ce e în el.  Am cochetat şi cu Istoria şi acum îmi plac foarte mult limbile străine. La sfȃrşitul liceului am vrut să merg la Academia de Poliţie, am ajuns până în  momentul de examen medical. Port ochelari de când mă știu, așa că  am fost respins. Mă gȃndeam că va trebui să mă întorc înapoi la țară, am făcut armata, am investit în perioada de pregătire, nu puteam sta degeaba, în familie eram patru copii, tata la vremea aceea era cadru didactic activ, mama asistentă medicală, trebuia să îmi câștig resursele ca să mă pot pregăti la cel mai înalt nivel la limba engleză și la franceză. Vreau să spun că Dumnezeu a pus o  barieră pentru mine, un loc la taxă la vremea respectivă însemna ceva imposibil. Gândește-te că te pregătești, Valentin, cu cineva care e decan la  facultatea de limbi străine, în fiecare weekend la engleză cu omul acela m-am pregătit doi ani de zile!

 Ce se poate întâmpla cănd te poate opri mâna lui Dumnezeu? Am fost între 1997 / 1998 în armată, îmi venea să fug prin Italia prin Germania, cum era moda pe atunci… Eu sunt autodidact, la un moment dat  am visat că trebuia să plec înapoi la București și eram singur, eram undeva la coadă şi trebuia să iau un bilet de avion din aeroport, la momentul acela, Valentin, am stat la coadă pentru un bilet de avion şi în fața mea doamna de acolo (de la ghişeu, n.n.) mi-a spus ,,acesta e ultimul bilet’’… eram foarte emoționat, aveam o stare de îngrijorare şi mi-am dat seama că asta era vocea lui Dumnezeu pentru mine, era vocea Lui… Eram supărat puțin pe mine, vreau să spun că eram pe lângă viața creștină de biserică deși biserica era vizavi, doar treceam strada…

Şi în momentul acela am zis, ,,gata, eu nu mă mai duc la limbi străine, mă duc la calculatoare!’’. A fost o nebunie atunci acasă, nu mai ieşeam din camera mea decât atunci cȃnd mergeam la bucătărie să mănânc… Am cumpărat din nou toate cărțile de matematică, culegeri de exerciţii de pregătire, m-am pregătit singur, cu nimeni altcineva, doar eu cu mine și cu culegerea de matematică cu probleme rezolvate. Am dat admitere la Iaşi și la Craiova, am fost admis la ambele, am ales Craiova, de ce am ales Craiova, nu știu nici acum. Dacă m-a ajutat limba engleză, m-a ajutat la facultate în Craiova. Ulterior, m-am transferat în București și lucrez din anul al doilea de facultate până în ziua de astazi. A fost o perioadă dificilă, pentru că am ales să fac şi jobul acesta, am făcut inginerie, am terminat calculatoare, apoi automat a venit zona asta de business, pentru că ăsta e parcursul. Pȃnă la un moment dat, oamenii din calculatoare sunt productivi, așa, au mintea pentru programare, pȃnă pe la 35 de ani sau știu eu, apoi începi conduci echipe de oameni de 20 de ani care fac ce vrei sau cum vrei programare, coding.  Sunt IT Manager Regional la Zebra, o parte importantă din ce a însemnat Motorola, am o zonă geografică alocată de la centrul Europei pȃnă în centrul Asiei.

După  20 de ani am fost invitat să aplic la Teologie, m-am întors înapoi  la Facultatea de Teologie Baptistă, unde am făcut un master. În primul rând, pentru a închide un cerc, o perioadă de pregătire şi pentru a avea o influenţă astazi, am un limbaj mediu la nivel de pregătire teologică, un grad de expertiză medie… (…). 

V.L.: Ȋncă din 2014 /2015 aveaţi acest proiect Prodocens Media, dupa care în 24 septembrie 2019 aţi lansat Platforma online/video Prodocens Media; te rog sa ne povesteşti despre acest proiect de suflet al tău. şi prin ce se diferenţiază ele ca proiecte, cel iniţial, Prodocens Media şi cel actual, Platforma online/video Prodocens Media.

C.V.: Practic, Platforma Prodocens este o etapă îmbunătăţită a Prodocens Media. De fapt, legal ne numim Asociația Prodocens Media, organizaţie pe care am fondat-o împreună cu soția mea, cu familia  mea. Am investit tot ce am avut mai bun, din anul 2014, de fapt din 2013. Anul acesta facem șapte ani de funcționare.

Profesional, la bază aveam un proiect de cercetare deosebită și am iniţiat un proces  de consultanță la Târgu Mureș la vremea respectivă. Practic la timpul acela, cu echipamentele de la Motorola încercam să obținem un sistem de comunicație mai bun pentru ambulanțe, cercetam felul cum datele transmise trebuiau să ajungă cât mai repede la UPU Târgu Mureș.

Am petrecut mult timp în mai multe întâlniri, practic voiam să conectăm tableta Motorola prin tehnologia de comunicație wifi la unitatea de primiri urgențe, la UPU. Am văzut o grămadă de lucruri, Doamne ferește, o grămadă de lucruri petrecute oamenilor… Oameni disperați, oameni care plângeau efectiv, erau în stare să pună sacoșa cu bani pe masa medicilor… Performanţa mea profesională era măsurată în milisecunde, indicații transmise prin imagini video din maşina de salvare spre UPU , astfel încȃt cȃnd ajunge pacientul la UPU să fie deja pregătit tot ce era nevoie să fie pregătit pentru a primi cazul respectiv! Am rămas cu o sensibilitate aparte de atunci, am văzut foarte multe ca aceasta, de fapt am rămas sensibilizat şi mi-am spus că dacă ar fi să am iarăşi 18 ani, medic la medicina de urgență aş alege să fiu! 

Dar am avut o discuţie providențială cu un alt prieten de care și tu știi, el a trecut la Domnul, cu Cristi Ţepeş, (…). Ulterior am investit în echipamente, iniţial transmiteam evenimente diferite. Apoi, am lansat Platforma Prodocens Media, am invitat toată media creştină, TVR… Prodocens Media este o infrastructură media pusă la dispoziţia tuturor celor implicaţi în  promovarea valorilor creştin-conservatoare.

V.L.: Sunteţi experimentat în zona jurnalismului video; cum vedeţi diferenţele dintre jurnalismul video promovat de dvs., care puneţi accent pe valori, pe principii conservator-creştine şi tipul actual de jurnalism video facut de diverse entităţi media, online şi offline din Romȃnia?

C.V.: Foarte simplu, plecăm în primul rȃnd de la felul cum ne raportăm la adevăr! Noi spunem că apărăm valorile ideo-creştine și noi suntem  aşa,  fiecare spunem așa răspicat că apărăm și valorile creștine, înseamnă că una din valorile  creștine  este Adevărul, apoi Libertatea, apoi Dreptatea ne gȃndim cum să facem chestia asta fără să fim  ,,înjuraţi’’ de realitate: nu putem să venim cu minciuni, nu putem să venim cu lucruri care ne afectează!

Ȋmi  aduc aminte o ocazie avută ca să fiu în direct la o televiziune mare din România în care să prezint condițiile meteo de acolo de unde eram, blocat pe un aeroport, alături de alţi jurnalişti, iar aceştia mi-au spus: ,,mai bine să vorbești tu, despre compania TAROM’’, care trebuia să ne transporte şi care din cauza vremii nu a mai efectuat zborul. Iar eu am vorbit  foarte bine și am spus că era zăpadă, nu mergea, că suntem trataţi bine, iar colegii de atunci s-au supărat,  ,,...nu aşa, trebuie să spui că e rău, că nu merge, că nu suntem trataţi cum trebuie...’’, iar eu am zis că nu pot să zic binelui ca fiind rău! Ei bine, eu asta  caut să pun în evidență, în lumină, negativul, adevărul și întunericul și bineînțeles viziunea biblică scripturală; adică până la urmă realitatea, la care facem referire şi la răul real, pe care întotdeauna îl privesc prin filtrul Scripturii.

V.L.: Zona online/offline a comunicării publice conservatoare din Romȃnia grupează mai multe televiziuni mai mari, mai mici, care acoperă o zona de informare a publicului larg aparent nişată, formată dintr-un public fidelizat prin apartenenţa la un cadru de valori binecunoscute: valorile creştinismului, viaţa de zi cu zi împreună cu Dumnezeu. Am spus ,,aparent nişată’’, deoarece este posibil ca audienţa sa fie mult mai largă, mai ales că o serie de televiziuni din zona online sunt şi în grilele de posturi tv ale furnizorilor de cablu. Ce ştiţi despre acest detaliu, zona de adresabilitate a televiziunilor creştine conservatoare de limba romȃnă în Romȃnia?

C.T.: Televiziunile creştine, conservatoare din Romȃnia s-au axat mult pe zona de cablu. Sau sunt foarte mult pe zona televiziunilor regionale. Ca efect de durată al impactului televiziunii,  oamenii încă de la Revoluție au rămas cu vorba asta: am văzut la televizor! Adică pentru cineva faptul că a văzut la televizor înseamnă o garanţie de credibilitate majoră; televiziunea  avea pe atunci o rată de încredere mare, Revoluția s-a văzut la televizor și atunci oamenii de la evenimentele acela au rămas cu ,,boala’’ asta că, dacă e la televizor, înseamnă  că e adevărat și real!

Hai să fim serioși… dar vreau să spun că aceasta a durat foarte mult și majoritatea serioasă a televiziunilor prin cablu au trecut la online, chiar dacă a durat mai mult procesul acesta. Noi am avut avantajul că am pornit direct în online. Am pornit de fapt și cu gândul că trebuia să facem ceva în zona în care există orizont, până la urmă și domnul Cristos a venit în lume acolo unde eram noi. Așa începem și noi să ne transpunem cu mesajele Evangheliei, în primul rând, în forma accesibilă din vremurile actuale! Ce înseamnă asta? Facem mesaje scurte online; tipologia omului consumator de media s-a schimbat total, nimeni nu mai ascultă azi mesaje de zeci de minute, totul e atât diferit şi este dat de volumul de informație de mare cantitate în care nu mai poți să stai mult timp. Ȋn fiecare zi omului îi livrăm informații scurte, legate de tipul de dispozitive pe care le au televiziune creștine. Noi am pornit direct în internet, am avut avantajul că am pornit din prima zi, dacă se poate zice aşa. Dacă m-a ajutat cu ceva  meseria de inginer în zona aceasta este partea de dezvoltare a activităţii noastre în internet.

V.L.: Călătoriţi mult, prin prisma slujbei dvs., dar şi cu acest proiect de suflet, Prodocens Media; aţi fost foarte des prezent în Ucraina, Moldova. Cum sunt romȃnii din mediul creştin din vechea Basarabie, actuala Moldovă? Nu ştiu daca aţi mers şi spre comunităţile de romȃni din Voivodina, din spaţiul ex-iugoslav?

C.V.: Am călătorit mult…chiar colegii mei îmi spuneau ,,Balcan System Engineer’’ am circulat foarte mult în Balcani,  în tot ce a însemnat teritoriul ocupat de Imperiul Otoman. Ne comportam peste tot la fel, aceeaşi mâncare, avem o istorie comună în zona balcanică și apropo de Serbia şi ce înseamnă  zona aceasta tradițională românească am ajuns și acolo d.p.d.v. al serviciului, pe  zona tehnică, am vorbit românește m-am simţit extraordinar!  Și vreau să spun că am intrat în Republica Moldova, care este o comunitate care aparține Romȃniei și în care sunt oameni care își doresc să fie alături de noi, dar am văzut asta și prin alte părți!  Ȋn Bulgaria, bunica mea a crescut în Bulgaria care prin schimbul de populație ne-am apropiat cu românii;  eu sunt din Dobrogea de origine sunt în zona în care minoritățile au locuit şi am simțit inclusiv dorința de a vorbi românește!

 Da, simți lumea și asta cântărește mult, oameni care își doresc limba romȃnă, care iubesc România, care au o dragoste față de neamul în care ne-a așezat Dumnezeu! Iubim țara dată de Dumnezeu; de exemplu, de ce nu sunt în Germania sunt Statele Unite, astazi? Pentru că aici m-a aşezat El!

V.L.: Cum sunt romȃnii din diaspora americană şi europeană, dpdv al apartenenţei la valorile tradiţionale romȃneşti, la valorile creştine şi chiar la valorile politice autentice, ale conservatorismului?

C.V.: Aici este situaţia puţin diferită, dacă vorbim de diaspora europeană.  Diaspora europeană este la prima generaţie, la diaspora americană vorbim deja de a doua, chiar a treia generaţie!

Foarte mulți oameni au emigrat în America în anii comunismului, oamenii au  plecat şi sunt în viață, în floarea vârstei, oameni care iubesc Romȃnia, sunt comunități pe care le-am vizitat, am umblat la convențiile lor şi nu numai, ci am mai fost şi în comunităţile sȃrbe, croate, bulgare; am văzut oameni vorbind ardelenește după o plecare de 30 de ani din România, de 40 de ani ei tot vorbesc cu accent ardelenesc, oltenesc, au posturi TV, posturi de radio…

Dar se întâmplă ceva, cu cei din generația născută în Statele Unite, ei nu mai vorbesc limba și e  o mare greșeală că romȃnii nu își învață copiii limba română, nu îşi aduc copiii în România, măcar să vadă locul în care s-au născut părinții. Există investiţii, evenimente culturale din România, nu putem spune că Romȃnia nu este reprezentată și la nivelul asta în foarte multe biserici. 

Din păcate, am văzut asta şi în Moldova; deşi se vorbește la școală limba română sau limba română ca și la presă se vorbește corect limba română, ca la Bucureşti. Când vei vedea doi tineri, și asta mă deranjează, doi copii de școală care învață limba română de la clasa 0, ca sunt doi copii  români, ei vorbesc între ei ruseşte pe stradă! Am remarcat cu atȃt mai mult în America, copii vorbesc în limba engleză, nu în limba română.  Deci asta ar putea fi o greșeală a părinților.

V.L.: Cătălin, mulţumesc pentru aceste raspunsuri pline de miez şi sper să ne revedem curȃnd!