Despre educaţia sexuală în şcolile din Romȃnia

Acordul părinților, creează „un obstacol în realizarea interesului superior al copilului”, argumentează domnul Johannis....

După eşecul demersului ,,Referendum pentru Familie’’ din octombrie 2018, soldat cu un procent de votare insuficient pentru validarea  acestuia, s-au înmulţit acţiunile punctuale ale diverselor organizaţii de promovare a ideologiei LGBT în Romȃnia, care beneficiază şi de suport politic. Se cunosc mesajele politice  de tip suport  şi propagandistic ale partidului Uniunea Salvaţi Romȃnia (recent,  denumirea acestui partid s-a actualizat la USR PLUS, după demersurile de fuziune cu al doilea partid adoctrinar din Romȃnia, Plus), mesaje care se împletesc cu demersurile domnului preşedinte Klaus Werner Johannis; la nivelul Parlamentului European, USR PLUS este afiliat grupului Renew Europe. Un capăt de pod care ulterior nu mai poate fi demontat pentru inserarea ideologiei LGBT în Romȃnia este dat de dezbaterile publice intense cu privire introducerea educaţiei sexuale în şcolile romȃneşti.

Anul trecut, Parlamentul Romȃniei a votat prevederi legale care vizează educaţia sanitară, nu ,,educaţia sexuală’’; este vorba despre Legea care completează şi modifică Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului; ulterior, la Curtea Constituţională a Romȃniei (CCR),  preşedintele a atacat precizările legale cu privire la ,,elevi și adolescenți și doar cu acordul părinților’’.  Domnul Johannis dorește stricto sensu, educație sexuală fără acordul părinților. Pe 11 noiembrie 2020 domnul Johannis a transmis Parlamentului o solicitare de reconsiderare a legii votate inițial de Parlament, insistând să se revină la versiunea originală a legii care prevede educație sexuală, nu de sănătate. Puteți citi motivarea și solicitarea domnului Johannis aici.

Obiectivul unic, sintetizat al solicitării domnului Johannis este legiferarea educației sexuale, cu toate că legea adoptată în 2020 de Parlament are o sumedenie de prevederi adiționale privind copiii. Se vrea în solicitarea domnului Johannis eludarea dreptului fundamental al părinţilor de a decide pentru educaţia propriilor copii, acest detaliu important pare să fie ,,în centrul’’ acestei solicitări.

Argumentele domnului Johannis pot fi identificate astfel:

1.  legea educației sanitare este contrară politicii naționale și internaționale, iar sintagma ,,educaţie sanitară’ este una perimată, de dinainte de 1989;
2.  educaţia sanitară este un impediment pentru combaterea „dificultăților cu care se confruntă unii membri ai societății din România”;
3.  încalcă Strategia Națională de Apărare a Romȃniei;
4.  educația sexuală este indispensabilă remedierii inegalității, excluderii sociale, economice și culturale, și a abandonului școlar.

 Domnul Johannis scoate în afara dreptului internaţional solicitarea părinţilor care insistă că ei trebuie să decidă dacă copiii lor pot primi „educație sexuală”. Acordul părinților, creează „un obstacol în realizarea interesului superior al copilului”, argumentează domnul Johannis. Acordul parental ar fi în dezacord cu „convențiile internaționale ale României”, scrie în solicitarea preşedintelui şi are ca efect ,,restrȃngerea accesului copiilor la o educaţie adecvată’’ Aceste convenții, adaugă domnia sa, „trebuie să primeze dreptului părintelui de a decide pentru copilul său”. Pe înțelesul tuturor, domnul Klaus Werner Iohannis opinează că statul și agențiile de stat primează când e vorba de educația copiilor, inclusiv educația sexuală. 

Este, însă, o poziție eronată, o argumentaţie sofistică; dimpotrivă, în dreptul international, părinții au dreptul primordial în relația cu statul privind educația morală și spirituală a copiilor lor, iar educaţia sexuală ţine de sfera morală!

Privitor la ,,educația sexuală’’ propusă de domnul Johannis, atrage atenţia insistența dumnealui cu privire la ideea că educația sexuală este necesară pentru a combate „răspândirea de informații false” privind viața intimă, această informaţie fiind evidenţiată în contextul paragrafului despre posibile epidemii, adică de combatere şi prevenţie a bolilor  cu transmitere sexuală. Ȋnţelegem ce comunică preşedintele, dar contextul larg al argumentaţiei şi solicitării sale este despre acord parental şi educaţie sexuală la şcoală, nu despre epidemii răspȃndite pe cale sexuală, iar textul legii în discuţie este despre educaţie sexuală şi drepturile copilului, nu este despre combaterea epidemiilor!  

Standardul după care domnul Johannis se ghidează și pe care vrea să-l instituie în Romȃnia privind educația sexuală este cel promovat de ,,experți’’, de ,,oameni de știință’’ și de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Aşadar, trei surse de informare a tinerilor și copiilor privind sexualitatea. Dar nu părinții!

Dacă vom reflecta pe marginea celor întȃmplate în timpul  pandemiei de Covid-19, remarcăm că experții, oamenii de știință și OMS au fost în fruntea listei surselor de dezinformare a populaţiei la nivel global privind virusul chinezesc, originea acestuia, felul de răspândire. De ce ar avea mai multă întȃietate poziţiile şi punctele de vedere ale reprezentanţilor acestor categorii, comparativ cu dreptul fundamental şi cu poziţiile epistemice ale părinţilor de a decide ce este mai bine pentru progeniturile lor?  Cele trei categorii care reclamă autoritatea deontică şi pe subiectul educaţiei sexuale s-au compromis grav pe parcursul pandemiei  și nu mai au autoritatea morală să se pronunțe privind viața intimă a minorilor fără acordul părinților lor. Prin urmare, trei surse a căror autoritate este extrem de discutabilă!  

Dezbaterile începute în urmă cu două săptămȃni privitoare la reexaminarea legii propusă de domnul Johannis au fost amânate. Ele vor fi demarate din nou pe 15 martie a.c. Rămȃnem şi noi în aşteptare pȃnă atunci şi vom reveni pe subiectul educaţiei sexuale în şcoli, pe măsură ce vom primi noi informaţii de la decidenţii sociali.