Mihail Albişteanu: Conservatorii vor fi întotdeauna susținători ai valorilor democratice și vor dori ca statul să aibă un rol cât mai redus în viața individului și a comunității.

Un interviu cu Mihail Albişteanu despre evoluţia mişcării conservatoare în Europa...

Domnul Mihail Albişteanu, vicepreşedinte al Asociaţiei ROST, publicist și profesor de istorie, este în prezent de deputat în Parlamentul României și membru supleant al Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Procesului de Cooperare din Europa de Sud-Est. 

A.R. - În momentul în care a fost declanşată o profundă restructurare a mentalităţilor, conservatorismul s-a constituit ca mişcare intelectuală care promovează responsabilitatea individuală şi libertatea. Cum vedeţi dumneavoastră astăzi evoluţia mişcării conservatoare în Europa? Mai reprezintă aceste valori societatea contemporană?

M.A.- Conservatorismul secolului al XIX-lea a apărut ca o reacție la excesele Marii Revoluții Franceze și la liberalismul politic subsidiar; astăzi, conservatorismul renaște în Europa ca reacție la epigonii vechilor adversari ideologici. Aceasta dovedește (mai ales prin ceea ce se întâmplă în state din Europa Centrală și de Est) că există încă un electorat sensibil la valorile conservatoare.

A.R. - În Europa secolului trecut marxiştii au răstălmăcit dezbaterea pentru a crea un adversar şi au pornit la lupta cea mare împotriva oamenilor care nu slujeau cauza proletară. Vedem astăzi revolte împotriva celor care nu îndeplinesc politica dictate de către liderii progresişti. Consideraţi că există asemănări între vechile practici comuniste şi modul de comportare progresist?

M.A.- În primul rând trebuie spus că în realitate nu există o ”cauză proletară”, această sintagmă nefiind decât un pretext marxist pentru acțiunea violentă, un vehicul, iar nu un scop. Nu îmi amintesc să fi lucrat la strung nici Marx, nici Engels, nici Lenin și nici Stalin. Da, există un fir roșu comportamental și terminologic (de exemplu apelul la un așa-zis ”progres”) între vechii și noii marxiști, dar parcă primii nu erau atât de jalnici, ca imagine și atitudine.

A.R. - În cadrul Uniunii Europene observăm un curent progresist foarte puternic care foloseşte şantajul financiar statelor care sunt conduse de către conservatori. Cum vedeţi această practică a condiţionării accesării fondurilor europene în funcţie de valorile promovate de politica internă?

M.A.- Cuvântul ”șantaj” spune totul. Practica impusă de Bruxelles dovedește, o dată în plus, că egalitatea între cei 27 de membri este valabilă numai câtă vreme dorințele ”Fratelui mai mare” sunt respectate și urmate. Altfel, din membru ”cu drepturi depline” devii un paria, un ”caz” dezbătut zilnic de media ”progresistă” (a se citi - ”neomarxistă”).

A.R. - Curentul conservator a prins corp în cultura română în fața modernizării rapide care a fost declanșată de ieşirea României din sfera de influenţă otomană. În decursul ultimilor ani au existat lideri de opinie şi oameni politici români care s-au autointitulat conservatori, contrar ideilor socialiste pe care le promovau. Consideraţi că aceşti oameni au adus prejudicii iremediabile asupra imaginii conservatorismului în România?

M.A.- Da, au fost aduse prejudicii (cazul Partidului Conservator al condamnatului Dan Voiculescu reprezintă poate cel mai edificator exemplu), dar acestea nu sunt ireparabile, cu condiția ca pe scena politică românească se manifeste o formațiune politică cu adevărat conservatoare, iar nu un surogat.

A.R. - Datele ultimului recensământ ne arată că România este o ţară creştină ancorată în valorile tradiţionale. Cu toate acestea, mesajul conservator se pare că nu îi impulsionează pe cetăţeni să sprijine o astfel de mişcare politică. Care credeţi că este din punctul dumneavoastră de vedere, cauza principală pentru care se întâmplă acest lucru?

M.A.- Faptul că până acum nu a existat un partid politic cu adevărat dedicat valorilor conservatoare.

A.R. - Naţionalismul şi imaginea secularizată a societăţii pilotează atât pe liberali, cât şi pe conservatori. Ideologia naţionalistă a modificat tradiţia şi a subordonat elementele creatoare de cultură statului centralizat. Foarte important este faptul că selecţia operată în tradiţie nu separă pe conservatori de naţionalişti: și unii şi alţii vorbesc despre prigoana comunistă şi despre existenţa intereselor de controlare a cetăţenilor. Cum vedeţi dumneavoastră această confuzie dintre conservatori şi naţionalişti?

M.A.- Principalele diferențe țin de raportarea față de democrație și de rolul statului în societate. Conservatorii vor fi întotdeauna susținători ai valorilor democratice și vor dori ca statul să aibă un rol cât mai redus în viața individului și a comunității.

A.R. - Refuzul de a dezvolta proprietatea privată şi discursul naţionalist, par a fi caracteristici ale „conservatorismului” actual, unul care nu are nimic de a face cu doctrina conservatoare. Se datorează acest lucru faptului că educaţia civică şi politica în şcoli este precară sau chiar absentă? Consideraţi că această lipsă de educaţie civică şi politica s-a făcut în mod deliberat de către clasa politică?

M.A.- Greu de crezut în ideea premeditării. Clasa politică din România, în majoritatea sa, cu greu poate înțelege conceptele pe care educația civică și cea politică le presupun. Mai degrabă a decis să evite ceea ce oricum nu înțelegea.

A.R. - Regimul comunist instaurat în România de către trupele sovietice, a ales calea dură a modernizării forţate: restructurarea socială, economică şi acţiunea politică. Astfel, conservatorismul a devenit principalul duşman al partidului comunist. După căderea regimului comunist, aşa-zişii oameni de dreapta au continuat controlul cetăţenilor prin construirea unui aparat de stat uriaş şi prin sărăcirea populaţiei cu tot felul de constrângeri legislative. Cum vedeţi dumneavoastră această situaţie paradoxală, ca un om care se prezintă ca fiind de dreapta să acţioneze într-un asemenea mod? Credeţi că în politica din Europa şi mai ales din România mai există politicieni autentici de dreapta?

M.A.- Diluarea conceptuală și confuzia doctrinară au marcat societatea românească postdecembristă, așa încât nu este de mirare că politicieni structural de Stânga încearca să se prezinte ca fiind ”de Dreapta”. Pur și simplu nu se descurcă cu terminologia. Politicieni de dreapta există la nivelul Europei, inclusiv în România. Unii dintre ei caută șansa să se afirme în partide politice noi, care să le reprezinte ideile.

A.R. - Se vorbeşte foarte mult în spaţiul public despre un stat minimal cu un aparat instituțional simplificat și eficient, care să lucreze în slujba cetățenilor și care să reducă povara fiscală pe care aceștia trebuie să o suporte. Credeţi că aceasta este o soluţie eficientă pentru ieşirea din criză economică acută? Dacă da, cum vedeţi acest lucru posibil?

M.A.- Reducerea cheltuielilor bugetare reprezintă un impuls evident pentru ieșirea din criza economică. Dar soluția este greu de aplicat dacă vorbim despre un stat copleșit de povara pensiilor și a salariilor bugetare, care pot fi plătite doar printr-o permanentă și iresponsabilă îndatorare.

A.R. - Într-o comunitate, doar conștiința fiecărui om poate deosebi binele de rău; de aceea, nimeni altcineva nu îi poate fi o călăuză mai bună în împlinirea rostului său în această lume spre beneficiul maxim al lui și al celorlalți membri ai comunității. Consideraţi că trebuie subordonată din nou politica principiilor morale, aşa cum trebuie asigurată respectarea valorilor de către cei care-şi asumă imensa răspundere de a reprezenta pe cetăţeni în Parlament?

M.A.- Fără îndoială, însă experiența ultimilor decenii ne arată că procesul este, dimpotrivă, unul care se desfășoară în sens contrar.