Platforma Crimeea – între realism şi utopie

Remarcăm un aspect de detaliu: geografic vorbind, cu cȃt statele din fosta URSS sunt mai îndepărtate de continentul european, cu atȃt prezenţa politico-militară a Moscovei este mai vizibilă...

Aniversarea a treizeci de ani de independenţă a Ucrainei, la tandem cu aniversarea a 30 de ani dela declaraţia de independenţă a fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenească, ulterior redenumită Republica Moldova, a fost un prilej de reflecţie cu privire la propria condiţie a statelor din fosta URSS. Remarcăm un aspect de detaliu: geografic vorbind, cu cȃt statele din fosta URSS sunt mai îndepărtate de continentul european, cu atȃt prezenţa politico-militară a Moscovei este mai vizibilă.

Pe 24 august a.c., Ucraina şi-a serbat independenţa, adica ieşirea din URSS, declaraţia de independenţă emisă la cȃteva zile de la puciul de la Moscova, fiind ratificată printr-un referendum produs în 1 decembrie 1991, ratificat prin vot copleşitor, iar URSS a încetat să mai existe câteva zile mai târziu, în aceeași lună.

Pe 27 august a fost rȃndul Moldovei să serbeze ,,independenţa de 30 de ani’’, în fapt desprinderea de defuncta URSS. Prin urmare, dacă vorbim de ,,independenţă’’ să avem în vedere şi ,,dependenţa’’ anterioară, de URSS, care însemna: trupe ruseşti pe teritoriile proprii, arme nucleare, centralism fiscal, comandă politică unică, sistem economic centralizat, planificat, epurare ideologică, propaganda comunistă, etc.

Cu toţii ştim că ,,independenţa’’ Ucrainei a coincis cu debutul discuţiilor de dezarmare nucleară a Ucrainei, în 1992.

Ȋncă din 1992 s-au iniţiat discuţii cu privire la dezarmarea nucleară a Ucrainei, iar după doi ani de discuții trilaterale - Statele Unite, Rusia și Ucraina - pe 10 ianuarie 1994 președintele S.U.A., Bill Clinton, a anunțat un progres menționând că Ucraina a fost de acord să distrugă toate armele nucleare, în schimbul asigurărilor că Federația Rusă îi va respecta suveranitatea, inclusiv Crimeea ca teritoriu al Ucrainei!

La acel moment, Ucraina era a treia forţă nucleară din lume, cu  175 de rachete cu rază lungă de acțiune și mai mult de 1.800 de focoase nucleare!

La 5 decembrie 1994, la Budapesta, în Ungaria, președintele rus Boris Elțîn, președintele american Bill Clinton, președintele ucrainean Leonid Kuchma și premierul britanic John Major, au semnat Tratatul de neproliferare nucleară (Memorandumul de la Budapesta) prin care a fost distrus oficial arsenalul nuclear al Ucrainei. Distrugerea a constat în predarea pe bază de documente a rachetelor balistice şi a focoaselor nucleare către Rusia, precum şi distrugerea silozurilor în care au fost depozitate aceste ogive nucleare.

Desprinderea Ucrainei de Rusia şi producerea raptului teritorial de anexare a Crimeei în 2014 a schimbat perspectiva de evoluţie a Ucrainei; după ,,Euromaidan’’, ucrainenii au înţeles că ruşii nu vor altceva decȃt evidenţa acestei observaţii: ,,Fără Ucraina, Rusia este o mare putere, dar împreună cu Ucraina, Rusia este un imperiu!”

Cuvintele de mai sus, care îi sunt atribuite lui Zbigniew Brzezinski, exemplifică suficient de ce Rusia îşi doreşte, fie cu forţa, fie de bunăvoie, să aibă Ucraina în sfera de influenţă directă, aşa după cum este Belarus.

Ȋntre timp, Petro Poroşenko a pierdut alegerile prezidenţiale în favoarea lui Zelenski, iniţiatorul demersului ,,Platforma Crimeea’’.

Dincolo de aparenţe şi de festivismul momentului, scopul declarat al acestei iniţiative diplomatice – reîntregirea Ucrainei prin revenirea Crimeei – va avea oare efectul scontat? Şi dacă da, în cȃt timp? Ironie sau nu, Zelenski declara că ,,numărătoarea inversă pentru dezocuparea Crimeei’’ a început, referindu-se la eliberarea acesteia; evident, metafora aceasta, nu are acoperire, întrucȃt nimeni din oaspeţii prezenţi la summit-ul ,,Platforma Crimeea’’, nu are autoritatea şi resursele necesare de unul singur pentru a determina Rusia să cedeze Crimeea.

Asta nu înseamnă că demersul diplomatic nu are justificare; sigur, cetăţenii au nevoie să vadă că se întȃmplă ceva, că cei şapte ani de ocupaţie se vor sfȃrşi… cȃndva. Singurele condiţii de atingere rapidă a obiectivului summit-ului sunt: fie plecarea lui Putin de la putere, fie colapsul Rusiei. Cum acestea nu se vor întȃmpla cel puţin în următorii cinci ani, este clar că atȃt participanţii la summit, cȃt şi noi, oamenii simpli, vom mai avea de aşteptat.