Identitatea individuală vs perspective conservatoare (partea a-II-a)

Dacă drepturile anumitor grupuri sau comunități sunt încălcate de un Stat centralizat în numele libertății individuale, atunci libertatea individuală va fi zdruncinată. ...

Conservatorismului nu este privit ca o fantasmă. Dimpotrivă, Burke acuză toate celelalte teorii politice ca fiind  utopice, care doresc o transformare rapidă și o tranziție fără probleme a fenomenelor naturale. Ori, fundamentul acestei intemeieri este comunitatea. Pentru Bruke, comunitatea este o realitate pe care vrea să o apere. Vrea să o protejeze de acel „esprit de siecle.” Care spune el, ca acest spirit aparține, de asemenea, individualismului pentru a arăta naturalețea elementelor societății. 

Pentru a demonstra elementul natural al societății bazate pe comunitate, conservatorismul pleacă de la ceea ce ei consideră a fi “natura umană”. Pentru conservatorii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, omul nu poseda abilitatea generală de altruism, dar are tendința de a avea relații cu cei apropiați, familie, prieteni și vecini. Prin urmare, se poate spune că oamenii sunt naturali din fire, dar si egoiști. În plus, oamenii sunt înclinați în mod natural să fie leneși și să acționeze doar pentru a-și satisface propriile interese. Prin urmare, conservatorii susțin că încearcă să vadă oamenii din toate punctele de vedere, fără prejudecăți false sau recurgând la optimism neintemeiat. Prin urmare, ei cred că oamenii sunt un amestec de raționalitate și sensibilitate, un amestec inevitabil de o teorie sau alta. Pornind de la această judecată de valoare, conservatorismul neagă atât individualismul, cât și conceptul de calitate, ambele fiind considerate două aspecte ale aceleiași monede. (Roger Scruton)  

Pe baza acestei concepții, conservatorismul consideră că, în ciuda trecerii timpului și a civilizației, ființele umane rămân la fel ca natura și motivația, respingând legea naturală, teoria contractelor sociale și teoria stării naturii. Prin urmare, din perspectiva conservatorilor, vedem istoriciști. Odată cu dezvoltarea timpului și a mediului, a început să intre în contact cu civilizația. Bruke a spus că, cu alte cuvinte ca o persoană este inerent strâns legată de comunitatea în care s-a născut și s-a format. Prin urmare, viața comunității devine a doua natură pentru el, deoarece conține obiceiuri și reguli păstrate de tradiție.  Cu toate acestea, persoanele care aparțin comunității nu sunt private de libertate, ci dimpotrivă, comunitarismul susține că numai prin comunitate poate exista libertatea umană.  Libertatea nu trebuie privită ca o valoare abstractă, ci trebuie să depindă de obiectivele comunității, deoarece libertatea este văzută în parametrii tradiției și obiceiurilor, prin care umanitatea însăși este un mijloc de centralizare a Statului. Dacă drepturile anumitor grupuri sau comunități sunt încălcate de un Stat centralizat în numele libertății individuale, atunci libertatea individuală va fi zdruncinată. 

Russell Kirk a menționat șase „moduri” de gândire conservatoare, și anume: Credeți că 

• -    „Intențiile sacre” domină societatea, iar problemele politice sunt „probleme de bază, religioase și morale”; 
• -    Iubire pentru diversitatea și misterele vieții tradiționale; 
• -    Certitudinea că o societate civilizată are nevoie de ordine, iar singura egalitate adevărată este egalitatea morală; 
• -    Certitudinea că libertatea și proprietatea privată sunt inseparabile și că egalitatea economică a oamenilor nu înseamnă evolutie; 
• -    Convingerea în prescripții, adică „oamenii trebuie să-și controleze propria voință și dorințe”;
• -    Recunoașterea nevoii de schimbare, dar exprimarea preferinței pentru schimbarea lentă.  

Liberalii sunt nemulțumiți de radicali, dar doresc o schimbare semnificativă în sistem. Liberalii clasici și-au concentrat activitățile asupra drepturilor individuale și a drepturilor de proprietate, în timp ce contemporanii au considerat oamenii ca fiind un colectiv și au subliniat drepturile fundamentale ale omului. Asemănarea dintre liberalii clasici și liberalii contemporani este că ambele categorii tratează oamenii ca fiind egali, inteligenți și capabili. 

Conservatorii sunt diferiți de liberali în multe privințe. Ei sunt pesimiști cu privire la eforturile de a face lumea un loc mai bun. Ei sunt cei mai mari susținători ai statu quo-ului, așa că nu sunt dispuși să schimbe anumite lucruri. Cu toate acestea, faptul că rămân mulțumiți de statu quo nu înseamnă că sunt pe deplin mulțumiți de sistemul existent al Statului. Atât liberalii, cât și conservatorii își doresc și speră la un viitor mai bun, lipsit de suferință. Principala diferență dintre aceste două tipuri de oameni este încrederea părților în ceea ce privește realizarea idealului, liberalii cred în schimbări, în timp ce conservatorii se opun schimbării, deoarece nu cred în succesul acțiunii.

Conservatorii  acceptă doar modificări lente sau chiar superficiale ale sistemului. În unele cazuri, unii conservatori se opun chiar unei mici schimbări. Ei crede că schimbările instituționale, chiar și modificările minore, vor afecta foarte mult îmbunătățirea tradițiilor, a cultelor. Nu cred în posibile schimbări sociale, iar principalul motiv pentru îmbunătățirea credibilității strategiei este gândirea lor, ca și cum motivele artificiale nu sunt suficiente pentru a înțelege pe deplin problemele sociale și nu le pot rezolva. Trebuie remarcat faptul că nu neagă cauza, dar nu se bazează pe ea. Liberalii și conservatorii sunt de acord că oamenii au naturi complexe, dar opiniile lor nu se potrivesc în ceea ce privește atributele dominante. Liberalii cred că oamenii ar trebui să aibă încredere și, dacă li se permite să se întrețină, se vor comporta corect.

Prin urmare, în comparație cu conservatorii, liberalii cred că, prin utilizarea rațiunii, oamenii insăsi își pot rezolva dificultățile. Ei cred că controlul guvernului asupra populației ar trebui să fie limitat. Ei apreciază conceptul de lege și deși încearcă să aducă modificări, o vor face doar prin proceduri legale. Cu toate acestea, deoarece susțin elementele de bază, nu vor schimba niciodată sistemul. Liberalii oferă schimbări și cred în schimbare, dar chiar dacă vor reuși, vor perturba societatea pentru o perioadă destul de lungă de timp. Prin urmare, conservatorii se opun schimbării, care îi frământă. Preferă să mențină un sistem vechi și probat chiar dacă le sunt afectate propriile interese, mai degrabă decât să sufere de întreruperi bruște în rutina lor zilnică, ordinea este un atu important al conservatorismului.