Radu Boroianu - DESPOVĂRAREA - Simțuri și instincte

Recenzie a romanului autobiografic Despovărarea-Simțuri și instincte al lui Radu Boroianu, apărut la finele anului 2019 la Editura Tracus Arte din București....

Între aparițiile de carte ale ultimilor ani, atât din perspectiva conținutului, cât și din perspectiva autorului acesteia (aflat la debutul său literar), se distinge romanul autobiografic Despovărarea-Simțuri și instincte al lui Radu Boroianu, apărut la finele anului 2019 la Editura Tracus Arte din București.

Radu Boroianu (n. 1942 în București), regizor de teatru și absolvent al cursurilor postuniversitare de expertiză în artele frumoase, director al Trustului de presă și al Editurii „Viitorul Românesc” (1990-1993), vicepreședinte al PNL-AT (1990-1992), NPL (1992-1993) și PNL (1993-1997), membru al conducerii Institutului de Studii Liberale. Secretar de Stat în Ministerul Culturii (1990-1992 și 2013-2014). În 1996 a fost ales senator PNL de Ilfov. A fost Ministru Delegat al Informațiilor Publice în 1996-1997 și ambasador al României în Elveția între 1997-2001. În 2005 este numit Secretar de Stat pentru Francofonie în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și reprezentant personal al Președintelui României în Consiliul Organizației Internaționale a Francofoniei. În perioada 2015-2017 a fost Președintele Institutului Cultural Român. Radu Boroianu este Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1998), Comandor al Ordinului de Merit, România (2000) și Medaliat cu Aur al Senatului Republicii Franceze (2007), Mare Ofițer în Ordinul Portughez de Merit (2015). În anul 2015 s-a retras din viața politică.

Chiar dacă aflat la prima sa încercare de acest gen, autorul, dotat cu un real talent scriitoricesc, reușește să captiveze cititorul introducându-l în universul unei lumi demult apuse, parcurgând descriptiv etapele primei părți a vieții sale, copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea, toate expuse prin invocarea unor tablouri de societate în primul volum al romanului.

Anii ‘40, ‘50, ‘60 și ‘70 ai secolului trecut, însemnând războiul mondial, venirea Armatei Roșii, instaurarea comunismului, experiențele anilor de pregătire universitară pentru viitorul regizor de teatru după „așezarea lucrurilor” în contextul epocii și activitatea sa profesională ulterioară, sunt bine redate în descrierea acestuia, totul fiind completat cu detalii din viața familiei Boroianu, de veche tradiție românească și creștină, elemente care dau savoare lecturii făcând-o deosebit de atractivă, și suprinzând esențialul.

Pentru exemplificare, am reținut în acest sens, titlurile unor subcapitole precum „Călătorie la obârșie”, „Boroienii”, „Burilenii mei”, „Fișe pentru un caiet de regie” și „Tradiția și preluarea contemporană a clasicilor”. Apoteotic, primul volum se încheie cu evocarea de către autor a celor trăite în decembrie 1989, dată a prăbușirii totalitarismului comunist în România, fiind punctate cele întâmplate la Timișoara și București.

Volumul al doilea, mai amplu decât primul, este mai diversificat și are ca principală caracteristică, cu preponderență, evocarea activității publice a lui Radu Boroianu. Pe parcursul acestuia regăsim descrierea contextului societal complex din anii ‘90 și de după 2000 și a celor trăite de autor în postura de politician, de ministru și diplomat, de reprezentant al țării noastre în Francofonie și de conducător al Institutului Cultural Român.

Titlurile câtorva dintre subcapitole spun multe despre activitatea susținută în folosul țării de către autor: „Inițiativa privată Radu Boroianu pentru o soluție trainică și pe termen lung în Balcani – Confederația Statelor Balcanice, 3 mai 1999”, „Proiect inițial Casa României – 2001”, „Limba franceză ca refugiu”, „Centenar 2018-2020” sau „Limba Latină – Prima Instituție a Europei. Prolegomene la un proiect de diplomație culturală – 2017”.

Cel de-al doilea volum se încheie cu evocarea unor personalități ale culturii române, precum Paul Goma, Vintilă Horia, Radu Penciulescu, ca să menționez doar câteva.

Personalitate complexă, atașată valorilor naționale și spiritualității creștine, de la care se revendică și prin tradiția familiei din care provine, Radu Boroianu se apleacă analitic și critic asupra pericolelor care planează asupra bătrânului continent, un reper de luat în seamă pe această dimensiune fiind subcapitolul „Despre Corectitudinea Politică”.

Reușita acestei prime încercări literare, scrisă într-un limbaj presărat cu numeroase figuri de stil, lansată până acum cu succes la București, Iași, Craiova, Piatra Neamț, Vălenii de Munte, Cluj-Napoca, Sibiu și Câmpulung Muscel, ar fi de dorit să fie continuată de către autor cu alte apariții de profil.